Kimilsungia şi Kimjongilia
Nu numai noi avem preţuri în euro. În euro au fost anunţate şi preţurile la festivalul Arirang din Coreea de Nord. Astfel, un bilet VIP costă 800 de euro, unul la clasa I – 500 de euro, 300 de euro la clasa a II-a şi 100 la clasa a III-a. Foamea de valută la Phenian trebuie să fie foarte mare, din moment ce la ediţia precedentă biletul VIP era de 300 de euro.
Alegerea monedei în care e exprimat preţul spune şi ea ceva. Nu e nici dolarul american, valuta celui mai proeminent duşman al Coreei de Nord, nici yen-ul din Japonia, un vecin puternic, dar neprietenos. Won-ul sud-coreean este exclus şi el, din felurite motive, orgoliul nefiind probabil ultimul. Rubla nu are prestigiu şi nici forţă, iar yuan-ul chinez ar fi bun dacă nu ar fi mai greu de obţinut pentru publicul ţintă, şi anume cel occidental. Aşa că rămîne euro, moneda unei zone occidentale prospere şi parcă ceva mai pacifistă şi îngăduitoare, mai ales că unele ţări din zona euro au fost şi ele odinioară comuniste precum Coreea de Nord.
Festivalul Arirang este de mai multă vreme producător de valută pentru Phenian. Turiştii străini au voie să vină la el şi sînt destule agenţii de turism care fac rost de bilete. La sfîrşitul lui august a expirat şi interdicţia pentru turiştii americani de a merge în Coreea de Nord, festivalul fiind programat a începe pe 9 septembrie, cînd Coreea de Nord sărbătoreşte 70 de ani de la înfiinţare. După summitul Trump – Kim din Singapore, e de aşteptat ca Washingtonul să nu reinstituie embargoul turistic. Prima ediţie a festivalului Arirang s-a ţinut în 2002, şi pînă în 2013, cu excepţia lui 2006, a avut o frecvenţă anuală. A urmat o pauză de cinci ani, astfel că pentru această ediţie din 2018 sînt create ceva aşteptări.
Publicului occidental îi este greu în general să înţeleagă scenariul din spatele coregrafiei fastuoase a festivalului desfăşurat pe stadionul „1 Mai” din Phenian, cel mai mare din lume, cu o capacitate de 114.000 de locuri. Va pricepe elementele de acrobaţie, gimnastică, atletism; se va ţine de exemplu şi un maraton. Dar festivalul e dublat şi de manifestări artistice total ideologizate care nu pot fi înţelese fără o instruire prealabilă. Nici măcar dacă ai experienţa „Daciadei”.
De exemplu, numele festivalului din acest an va fi „Ţara Glorioasă”, celebrînd marile realizări ale regimului. Soarele care răsare în iconografia spectacolelor de Arirang este Kim Ir Sen, bunicul actualului lider Kim Jong-Un. Arma care apare este cea dată de tatăl Kim Jong-il fiului Kim Jong-Un, cu care acesta va lupta cu duşmanii pentru dezvoltarea comunistă a ţării. Sînt flori anume care îi simbolizează pe glorioşii conducători: Kimilsungia (a lui Kim Ir Sen) este o orhidee violetă, iar Kimjongilia (a lui Kim Jong-il) este o begonie roşie. Un munte înzăpezit reprodus pe stadion este de fapt muntele Paektu, unde se spune că s-a născut Kim Jong-il, într-o cabană de lemn. Cîntecul Arirang care se cîntă la festivalul cu acelaşi nume este povestea unei naţiuni serene, care îşi învinge duşmanii şi renaşte şi mai puternică, şi mai glorioasă. Unii văd în această naraţiune o referire la reunificarea Coreei, care se va face sub autoritatea Nordului.
Coregrafia sofisticată de Arirang (intrată şi în Cartea Recordurilor) este susţinută de copii şi elevi. Foarte disciplinaţi şi bine antrenaţi, ei sînt cei ce mînuiesc cartoanele multicolore care creează momentele de mare efect de pe stadion. Unii spun că sînt exploataţi – dar pentru o ţară precum Coreea de Nord, a fi cooptat la festivalul Arirang este de multe ori o şansă unică de a fi asigurat pe viaţă.
Ionuţ Iamandi este jurnalist la Radio România Actualităţi.
Foto: Arirang Festival, 2011. Sursa: Michael Day – „Pyongyang”', World's capital, CC BY 2.0.