"Jungla" de la Calais denunţată de intelectualii francezi

În Franţa se vorbeşte din nou despre "jungla de la Calais", de fapt un fel de tabără improvizată în care se înghesuie în condiţii total inumane în jur de 6000 de imigranţi, majoritatea doritori să poată ajunge în Marea Britanie.

Multă vreme oraşul Calais a fost o escală extrem de plăcută pentru turişti. Satele din jurul oraşului sînt superbe, plaja este o încîntare iar în oraş poate fi vizitat un foarte subtil Muzeu al dantelei. In prezent, însă, nu turiştii ci mii de imigranţi rătăcesc în jurul oraşului sperînd să poată urca într-un camion sau să se strecoare în tunelul de sub Marea Mînecii ca să ajungă în Anglia. Dacă Muzeul dantelei este expresia cea mai finală a artizanatului local, tabăra de refugiaţi şi mizeria în care trăiesc candidaţii la azil sînt expresia celei mai cumplite delăsări.

Calais, sau mai bine spus "jungla de la Calais" a devenit însă o imagine negativă a Franţei, de fapt nedemnă pentru ţara care a purtat prin excelenţă stindardul drepturilor omului. Nu întîmplător deci artiştii şi intelectualii Franţei ies din tăcere şi semnează o petiţie, sau mai bine zis un apel destinat să alerteze atît guvernul cît şi opinia publică în legătură cu ceea ce se întîmplă la Calais. Citez din acest document publicat de cotidianul de stînga Libération: "Între cinci mii şi şase mii de femei, de bărbaţi şi de copii, epuizaţi în urma unui teribil voiaj, abandonaţi în condiţii anarhice în barăci improvizate, cu o raţie modestă de mîncare pe zi, aproape fără acces la un duş sau la o toaletă, suferind din cauza unor epidemii devastatoare de boli de piele, de răni dureroase şi de abcese dentare netratate. Ca să nu mai vorbim de femeile violate. Ca să nu mai vorbim de copiii lăsaţi de capul lor în gunoaie. Plus violenţele poliţieneşti aproape cotidiene. Plus comentariile răutăcioase ale militanţilor de extremă dreaptă. Pînă cînd vom continua să tacem?"

Această ultimă întrebare este şi titlul petiţiei, sau al apelului. Cei 800 de artişti, scriitori, cineaşti, actori, muzicieni şi intelectuali francezi ţin să le reamintească guvernanţilor care sînt valorile franceze, cum ar fi dreptul la azil şi universalimul.

Citiţi şi ascultaţi mai multe pe rfi.ro