Jazz in Church, ep. 3: Mecanisme de mătase

23 martie 2015   Dileme on-line

Construindu-şi numele şi tradiţia cu răbdare, în ritm de cîte o ediţie pe an în Biserica Luterană din Bucureşti, festivalul Jazz In Church ajunge în aprilie 2015 la a treia manifestare. Specificul acestui demers nu este atît jazzul propriu-zis, cît mai degrabă cel alternativ, altfel spus toată muzica valoroasă, modernă şi aparte creată în jurul noţiunii abstracte de jazz, compusă, rodată, narată şi imaginată prolific de către cei mai grozavi artişti europeni ai timpului nostru.

Noutatea, element propriu jazz-ului, nu lipseşte nici Jazz In Church-ului: festivalul se lărgeşte anul acesta, deschizînd o „sucursală” în Biserica Unitariană din Sfîntu Gheorghe - cel din Covasna, subiect ce merită abordat separat. 

În parcursul din Bucureşti, lung de patru seri - 16, 17, 18 şi 19 aprilie  -  (seri ce, din defilarea de personalităţi care le vor decora sonor, se anunţă fulminante), Jazz In Church ne invită, într-o cadenţă de 2 sau 3 concerte pe seară, la un voiaj cultural unic, jalonat de artişti din 10 ţări, oferindu-ne o experienţă complexă, în care muzica nu este singurul ingredient. 

În luna martie, vă prezentăm într-un serial de patru episoade programul serilor de Jazz In Church 2015, un eveniment marca JAZZ.RO.


Ziua 3: Sîmbătă, 18 aprilie 2015

Sclavis + Moussay: Duo-ul mătăsii

Astăzi a devenit suficient să spunem „Sclavis!”, chiar şi fără de Louis, că să denotam, în fapt, Franţa, jazz european spectaculos, muzică improvizată de valoare mondială, clarinet de excepţie, muzicalitate, multă inspiraţie, compoziţie minunată, inovaţie, formă liberă – dar atît de melodioasă! Rostim „Sclavis!” şi aducem în discuţie toate condimentele de mai sus, plus istoria unuia dintre cei mai străluciţi artişti europeni, unul dintre produsele de vitrină, de patrimoniu ale culturii bătrînului continent.  Distanțîndu-se voit de tradiţiile înrădăcinate ale jazz-ului aşa cum este acesta dogmatic definit, Louis Sclavis (n. 1953) a devenit una dintre figurile cele mai respectate dintre muzicienii genului, ai geniului, în cazul dumisale. Extraordinar de activ ca muzician de concert, prolific compozitor, conducător al multiplelor proiecte cărora le dă numele şi identitatea, dar şi colaborator ca acompaniator, sideman, pentru menestreli din lumea întreagă – iată un mic portret al unui redutabil colos.

Ajuns în 2014 la al zecelea album editat la ECM Records, al doilea cu pianistul Benjamin Moussay, extraordinarul clarinetist Louis Sclavis se reinventează în noi formule muzicale, încă neexplorate îndeajuns, deslușind cărări, trepte şi luminişuri în hăţişul fonic pe care doar domnia sa şi încă vreo cîţiva la număr ştiu să ni-l etaleze în forma atrăgătoare în care ajungem să iubim muzica improvizată. 

Numindu-şi trupele pe care le-a întemeiat şi consacrat „mici laboratoare”, Sclavis istoriseşte că muzica sa este scrisă special pentru fiecare dintre aceste grupuri, care va să zică formulele de trio sau cvartet, cele mai recente două, cele în care la pian şade Moussay, beneficiază din plin de harul compozitorului, ce a juxtapus instrumentelor sale – clarinet şi clarinet bas – pian, chitară electrică şi percuţie persană.

Două splendide, atît de originale proiecte, care vor fi sintetizate în concertele din aprilie 2015 în formulă de duo: Sclavis – Moussay.

A cesta din urmă, pianistul Moussay, este născut în 1973 şi s-a format în mai multe şcoli muzicale franceze. Influenţat de clasici ai clasicii şi de maeştri ai jazzului, actuali sau apusi, Benjamin Moussay concertează şi imprimă alături de nume sacre ca Archie Shepp, Glenn Ferris, Dave Liebman, Daniel Humair. Conduce propriul său trio, omonim, şi cîntă în duo cu vocalista Claudia Solal. Recunoaşte că ascultă şi prizează şi rock, alături de toate celelalte… Iată unele dintre atributele prezenţei sale în duo cu titanul Louis Sclavis, urmînd că adevărata magie a acestui parteneriat să fie descifrată doar publicului prezent în sălile de piatră ale celor două biserici.

„Nu este neobişnuit pentru artişti să agite spiritele, schimbînd structura unui grup pentru a cerceta trasee anterior neexplorate", a remarcat John Kelman într-un articol din AllAboutJazz, „dar puţini se aruncă astfel, necontenit, în noi teritorii prin restructurare instrumentală că Louis Sclavis (...), reuşind chiar şi să surclaseze renumita-i imprevizibilitate de către un sunet colectiv inegalabil, unul care caută – şi găseşte – o nouă paradigmă de muzică de camera improvizată contemporană.”

Erik Truffaz + Benoît Corboz: Mecanism elveţian cu parfum franţuzesc

Elveţian doar prin naştere (1960), dar get-beget francez prin restul – adică domiciliu, educaţie, respiraţie –, Erik Truffaz este un trompetist ce a fost călăuzit în lumea muzicii de către tatăl sau, de asemenea muzician. Povesteşte că a descoperit universul jazz datorită lui Miles. Îşi electrifică trompeta încă de la 14 ani şi îi răsuceşte abil ecoul cu ajutorul unei pedale de efect wha-wha. 

Repetă intens, încearcă diferite formule şi urcă pe scena de la Montreux în 1987.

Calea este larg deschisă noii stele a jazz-ului francez. Obţine multe premii, semnează o pleiadă de albume de mare răsunet şi trece marea cea mare încununat de succes. Colaborează cu francezi şi americani de elită, cu Anouar Brahem, cu Michael Brecker şi Chris Potter. 

În 2005 împarte scena cu unul dintre idolii săi, trompetistul legendar Jon Hassell, care îl elogiază pentru priceperea şi talentul său, pentru timbrul muzicii sale.

Duo-uri cu Richard Galliano şi Didier Lockwood. Diferite formule proprii. 

La Bucureşti – 2008 , în Sala Palatului, vine cu cvartetul său, la Gărîna – 2012,  cu un hyper line-up multinaţional, avîndu-l alături pe notoriul Bugge Wesseltoft. Succes pe toate planurile, de public şi de critică.

Benoît Corboz (n. 1962), este un muzician, pianist, compozitor şi inginer de sunet elveţian. Tatăl sau este un reputat dirijor şi, de altfel, majoritatea familiei sale se ocupă şi preocupă cu muzica. Pianist autodidact, Benoît a colaborat cu multe nume din  jazz, variété, rock şi clasică. De asemenea compozitor, Benoît Corboz a scris muzică instrumentală, de film, pentru radio sau televiziune. A compus lucrări de muzică clasică pentru cor şi orchestră şi multe alte năzdrăvănii, avînd o activitate complexă, variată şi neliniştită.

Prietenia şi colaborarea dintre cei doi helveţi datează încă din 1985, cu oarecari sincope în ce priveşte formula de grup, dar din 2010 Benoît Corboz îşi reia locul de pianist şi sunetist în cvartetul Eric Truffaz.

Concertele de la Bucureşti şi Sfîntu Gheorghe, dedicate lăcaşurilor-gazde ale  evenimentelor, vor fi, contrar presupunerilor, unele complet acustice, fără efecte tehnice, ci doar spirituale.
 


Paul Tutungiu este maestru de ceremonii la www.andante.ro

Mai multe