Ivanciuk, „The Giants Killer”, face dreptate în lumea şahiştilor
Aparent, turneele de şah duc lipsă de spectatori. Dacă aţi fost vreodată la un astfel de turneu, fie el cît de mare şi de promovat, imposibil să nu fi observat că liniştea mormîntală din sala de joc provine nu doar din respectul pentru concentrarea jucătorilor, ci şi de la numărul considerabil de scaune goale din „tribune”.
Ce nu ştiţi, probabil, este că, în acelaşi timp, în mii, zeci de mii de birouri sau sufragerii, turneul este trăit la intensitate maximă de tot atîţia chibiţi pironiţi în faţa computerului. Transmisia online a turneelor de şah, în direct, este o mini-industrie, care a dus deja la controverse legate de „drepturile de transmisie”.
Turneul de la Londra, încheiat luni, a fost o excepţie de la ambele situaţii descrise. În ultima rundă, nu au fost zeci de mii de useri online, ci sute de mii, aşa încît unul dintre cele mai mari site-uri de şah live pur şi simplu a căzut cînd tensiunea partidelor ajunsese la maxim şi numărul celor care au intrat pe el a depăşit 50.000 de accesări simultane.
În acelaşi timp, sala era înţesată de lume. Fiecare spectator, pe timpul rundei, a avut dreptul la o tabletă pe care vedea partidele şi putea urmări analizele marilor maeştri invitaţi să comenteze live. Un spectacol total, care însă a fost susţinut, în primul rînd, de ceea ce s-a petrecut la mesele de joc.
Pentru că, într-adevar, şahistul care îl va înfrunta pe Viswanathan Anand în meciul din toamnă, pentru titlul de campion mondial la şah, nu s-a aflat decît după ultima secundă de joc a turneului. Povestea este dramatică, şi s-a desfăşurat de-a lungul a trei săptămîni de festin şahist.
Incertitudine pînă în ultima clipă
S-a jucat tur-retur – adică fiecare dintre cei opt participanţi, cei mai buni şahişti la ora actuală, a jucat cîte două partide cu fiecare adversar; în total, 14 runde. Pînă în runda a 8-a, la conducere s-au aflat armeanul Levon Aronian (30 de ani) şi norvegianul Magnus Carlsen (22 de ani), favoritul turneului. Între rundele 9 şi 11, Carlsen a trecut singur în fruntea clasamentului, dar din runda a 12-a, filmul s-a rupt, şi ceea ce păreau a fi calcule sigure ale hîrtiei au fost cu totul răsturnate.
În runda respectivă, cel mai imprevizibil jucător al turneului, ucraineanul Vassily Ivanciuk (44 de ani), aflat la coada clasamentului, s-a trezit din corzi şi a cîştigat o partidă perfectă în faţa lui Carlsen. Pîna atunci, Ivanciuk cîştigase o singură întîlnire şi făcuse şase remize. Restul de cinci meciuri jucate, pur şi simplu, le-a pierdut la timp, în sensul că a depăşit timpul de gîndire acordat. La nivelul şahiştilor profesionişti, să pierzi la timp de cinci ori într-un turneu este ca şi cum ai face, ca tenismen, zeci de duble greşeli, într-o finală ATP. Dar lui Ivanciuk pur şi simplu nu părea să îi pese că pierdea partidă după partidă, pentru că, pe la mutarea a 15-a, de exemplu, stătea să se gîndească cîte o oră.
În partida cu norvegianul Carlsen, Ivanciuk nu a intrat, însă, în criză de timp, a jucat egal şi calm, de la un cap la altul, şi l-a scos, pur şi simplu, de pe tablă – cum spun şahiştii – pe deţinătorul celui mai mare ELO din istorie. N-ar fi fost o problemă prea mare pentru Carlsen, care putea absorbi şocul înfrîngerii, dacă, în acelaşi timp, Vladimir Kramnik (37 de ani) nu ar fi cîştigat la armenianul Levon Aronian. Şi aşa, Kramnik a preluat conducerea turneului, iar Carlsen a trecut pe locul doi, la o jumătate de punct distanţă.
Kramnik a avut un parcurs interesant la Londra. Pînă în runda a zecea, făcuse doar remize, plus două victorii – ambele în faţa compatrioţilor săi ruşi, Svidler şi Grisciuk. Au urmat, însă, două victorii la rînd, care au fost suficiente pentru ceea ce a părut a fi o urmărire perfectă din umbră a liderului norvegian
.
Şi a venit şi cea de-a 13-a rundă, în care Carlsen a reuşit să cîştige, iar Kramnik nu a scos mai mult de o remiză. Totul era reportat pe ultima turnantă, a 14-a, în care Carlsen şi Kramnik intrau cu un număr egal de puncte – 8,5. Carlsen jucă cu Svidler, iar Kramnik cu... Ivanciuk.
Şi aici intervine atmosfera de care pomeneam la început. Carlsen obţine un atac promiţător, dar intră în criză de timp, pierde iniţiativa şi nu vede o mutare care l-ar fi putut salva. În cele din urmă, a pierdut partida, şi şansele sale atîrnau doar de rezultatul celuilalt meci. Lui Kramnik i-ar fi fost de ajuns o remiză, însă şi el a intrat pe mîinile lui Ivanciuk, care a sacrificat un pion, obţinănd în schimb o puternică presiune poziţională. În cele din urmă, Ivanciuk îşi face un pion liber şi într-un final fără speranţă, de turn şi nebun, Kramnik cedează. Kramnik şi Carlsen, cîştigătorii turneului, au fost înfrînţi de acelaşi Ivanciuk, care a mai cîştigat doar o singură partidă în tot concursul, în faţa „lanternei” Teimour Radjabov (Azerbaidjan). „Giants Killer” – cum a fost numit ucraineanul – a făcut, pînă la urmă, dreptate, şi nu l-a favorizat pe nici unul dintre lideri.
Deznodămîntul? Pentru că a avut mai multe partide cîştigate în turneu, Magnus Carlsen a fost desemnat cîştigătorul turneului şi, implicit, şalangerul la titlul mondial deţinut de indianul Viswanathan Anand (43 de ani). Şi astfel, de la Kasparov încoace, Carlsen devine cel mai tînăr şalanger. Meciul se va desfăşura la toamnă, şi este de aşteptat ca norvegianul să reuşească să întrerupă „domnia” de şase ani a lui Anand.
Ionuţ Iamandi este jurnalist la Radio România Actualităţi şi poate fi găsit pe Twitter la @IIamandi
Foto: L. Muntean