Intrarea Calităţii

Numele străzilor pe care le descopăr întîmplător prin Bucureşti nu contenesc să mă intrige. Oare cît de inspirat poţi fi dacă locuieşti pe strada Poemului sau pe strada Muzelor? Dacă stai pe strada Leagănului oare te simţi adormit tot timpul? Şi cît de dinamic eşti pe strada Acţiunii? Cît de motivat, pe strada Abnegaţiei? Suficient de tare ca să te muţi pe strada Întrecerii? Iar la pensie ai putea să te retragi pe strada Invalid Suligă Ion?

Am observat, însă, că numele intrărilor sînt de-a dreptul fabuloase, depăşind orice limită a imaginaţiei celor de la administraţia locală. Intrarea Protonilor (fără nici o legătură cu strada Fizicienilor), intrarea Magnetului, a Ghiozdanului, a Ierbarului sau a Ştafetei, intrările Imnului, Memoriei, Foşnetului, Mîndriei, Inovaţiei, Metaforei, Reveriei, intrarea Fabulistului... toate acestea chiar există în Bucureşti.

În drum spre fostul complex Europa, la o margine a cartierului Colentina am trecut pe lîngă o străduţă neasfaltată, plină de gropi şi de băltoace, cu o Dacie veche într-un şanţ. O ulicioară tipică de mahala. Se numea sugestiv... intrarea Calităţii! M-am uitat pe o hartă... strada Căruţei nu era departe.