Inscripţiile de pe ziduri - noi modalităţi de exprimare a mentalităţii

De cele mai multe ori, scrierile, graffiti-urile sau diferitele simboluri de pe zidurile clădirilor au un impact asupra celor care le văd. Acestea reprezintă vocea unei minorităţi de oameni şi sunt semnale de alarmă, venite în urma unor evenimente sociale. Minoritatea are obiceiul de a se opune majorităţii şi efectului acesteia, tocmai prin aceste tipuri de manifestaţii. 

Mesajele afişate pe zidurile din centrul vechi al Clujului variază de la cele cu tentă politică, ce vizează problemele interne, la cele care se petrec pe plan internaţional şi de la cele scrise în limba română, la cele scrise în limba engleză.

În prim plan se află problematica socială, care îmbracă o formă a politicului şi reiese dintr-un prim mesaj care mi-a atras atenţia. Sintagma „Învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi!”  îi aparţine lui Lenin, dar poza îl reprezintă pe Stalin. În dreapta întîlnim semnat Karl Marx. Observăm astfel, alăturarea simbolică a celor 3 personalităţi, Marx, Stalin şi Lenin, într-un termen compus, marxism-leninism-stalinism. Se poate vorbi, în acest context, despre cele trei teorii politice: marxism, stalinism, leninism şi despre legătura ideologică ce există între ele. 

Mesajul acesta apare ca o reacţie a rezultatelor dezastruase de la bacalaureat, din ultimii ani, care s-au mediatizat atît de mult. Acest mesaj reprezintă o conştientizare a problemei şi chiar o soluţie. De asemenea, învăţatul nu este doar o soluţie pentru rezultate mai bune la bac, ci şi un răspuns către toate problemele, căci, odată cu învăţătura, ni se sporesc şi şansele de a ne apropia cît mai mult de rezultatul dorit.

O temă socială cu iz naţionalist este reprezentată de mesajul "Basarabia – Pămînt românesc" subliniat de figura lui Mihai Eminescu, poate cel mai grăitor simbol al naţiunii române. Acest mesaj se referă la identitatea naţională, pe care o împărtăşim cu fraţii noştri de peste Prut. Este sugerată astfel dorinţa nesatisfăcută de unire a Moldovei cu ţara-mamă.

Pe zidurile din Piaţa Muzeului îşi face loc o problematicǎ locală. După cum se poate vedea din fotografi, mesajul Vă ascult, domnule Norris", îl are drept simbol pe Andrei Marga, director al Institutului Cultural Român, fost rector al Univeristăţii „Babeş-Bolyai”, pînă anul trecut, fost ministru al Educaţiei, timp de 3 ani, şi fost ministru de Externe, în anul 2012. Acesta a fost acuzat în repetate rînduri că a colaborat cu fosta poliţie secretă, lucru pe care Marga l-a negat cu vehemenţă, argumentînd că este victima unor atacuri politice. Personajul este ironizat în mod clar (îl ascultă pe Chuck Norris), datorită acuzaţiei de colaborare cu Securitatea.

Un alt mesaj interesant, „lupta de plasă”, însoţit de simbolul unei mîini care ţine o scoşă de plastic, duce cu gîndul la mita electorală, ce a marcat mai toate campaniile electorale de la un timp încoace. „Lupta de plasă” mai poate semnifica şi lupta în campaniile electorale, care se măsoară în ulei, zahăr şi făină. „Lupta de plasă” trimite, de asemenea, la lupta de clasă, fiind, de ce nu, o minimalizare a ei. Ironia sorţii ar fi că lupta de clasă a ajuns „lupta de plasă”. Se trage acelaşi semnal alarmant în legătură cu degradarea politică şi implicit umană, care a dus la stagnarea pe scara evoluţiei.

Luînd în discuţie acum şi mesajele scrise în limba engleză, am descoperit unul reprezentativ, redat mai sus, care se întîlneşte mai des decît toate celelalte. Kony este un film de scurt metraj, realizat de Invisible Children, Inc şi are ca scop oprirea grupării de rebeli, L.R.A. (Lord's Resistance Army), din Uganda, condusă de Joseph Kony, un criminal de război. Acesta răpea copii, transformîndu-i în soldaţi, pentru gruparea sa de rebeli şi îi obliga să fie martori la fapte de agresiune deosebit de grave. Acest mesaj este mai mult o susţinere simbolică pentru cauza filmului, Kony, 2012, care s-a răspîndit în mod viral, devenind un fenomen social internaţional. Povestea gravitează în jurului unui copil din Uganda, Jacob, care reuşeşte să fugă de rebeli, însă este martor la uciderea singurului său frate. Acest film are ca unic scop oprirea lui Joseph Kony, declarat cel mai periculos criminal din lume. Îndemnul desprins este unul singur: „Stop Kony!”.

În plus, este o dovadă că probleme internaţionale, atît de îndepărtate, îşi găsesc reacţia, susţinerea şi rezolvarea prin intermediul internetului, chiar şi în perimetrul ţării noastre, precum şi că un astfel de fenomen capătă proporţii uriaşe în spaţiul virtual.

Un alt mesaj este chiar o lozincă: „Afară cu F.M.I  din ţară !” Clar şi scurt, fără a lăsa loc de interpretări ori confuzii. Mesajul de solidarizare vine în sprijinul organizaţiei „Noua Dreaptă” din Timişoara, care protestează impotriva „ocupǎrii”  României de cǎtre UE şi F.M.I şi susţine că acestea două au pus un jug politic şi financiar pe umerii României. De asemenea, această grupare este împotriva guvernării USL.

Pencilul cu Roşia Montana face parte dintr-o campanie mult mai amplă – „Salvaţi Roşia Montana”, care militează împotriva deschiderii celei mai mari mine din Europa şi luptă pentru protejarea naturii şi conservarea patrimoniului naţional. Multitudinea de mesaje, care sînt construite pe diverse teme, atinge, deci, şi sfera de interes a ecologiştilor. Acest îndemn vizual se alătură unora asemănătoare, despre care am aflat din diverse medii de informare, internet şi televiziune, avînd drept scop cîştigarea cît mai multor persoane de partea acestei cauze nobile şi informarea cu privire la problemele României.

În concluzie, mesajele acestea sînt simbolice, însă cîntăresc în importanţă. Ele necesită o atenţie sporită din partea potenţialului privitor şi reflectă într-adevăr o mentalitate, o formǎ de protest a unei mase mici de oameni în legǎturǎ cu anumite probleme. Consider că cel mai important lucru care reiese din acest tip de manifestare este însăşi conştientizarea unor probleme, într-un mod inedit. Totodată, este o reacţie, o revoltă vizuală a unor tineri, exprimată, de cele mai multe ori, sub formă de satiră, pe seama unor decizii nemulţumitoare.

Ana RACHELEANU este studentă la jurnalism în Cluj

Foto: Ana RACHELEANU