Incomod
Essential Killing este un come-back pentru bătrînul Jerzy Skolimowski, care intrase într-un repaos noir şi lung după Moonlighting, în 1981. În delirul meu de grandoare trebuia să-ncep aşa, ca un cunoscător în detaliu al lumii filmului, dar în realitate, recunosc umil în faţa aroganţei mele, habar n-aveam cine e. Încrederea nejustificată pe care mi-au acordat-o nişte oameni m-a pus să deschid IMDB-ul şi să aflu cît mai multe. Filmul lui Skolimowski are, însă, partea lui de merit, pentru că poţi spune multe despre o peliculă atît de ermetică, dar că nu te intrigă – nu.
Vincent Gallo interpretează un taliban afgan reţinut de militari americani. Încă din primele minute reuşeşte să evadeze de sub escortă, folosindu-se de un accident al convoiului cu care era transportat. Ce urmează este un amestec de poveste a unui fugar şi film de supravieţuire, într-o notă aproape mereu psihotică, înconjurat de peisaje hibernale de o linişte asurzitoare.
Deşi firul narativ este pe cît de simplu pe atît de neverosimil, asta ne interesează pînă la urmă mai puţin. Fuga presupusului terorist ajunge să centreze cadrul filmului. Aflat undeva în Europa, poate în Rusia, personajul trăieşte drama omului căruia totul îi este potrivnic. Armata americană îl caută cu elicoptere post-realiste, poliţia locală îl urmăreşte cu cîini, pădurea îngheţată îi oferă doar fructe otrăvite, iar animalele îi dau tîrcoale în permanenţă. Rănit, aproape de moarte, surd din cauza unei explozii, găseşte singura alinare în casa unei ţărănci surdo-mute, interpretată de superba Emmanuelle Seigner.
Skolimowski a vrut să intrige şi a reuşit admirabil, luînd reflectorul de pe clişeele aflate la îndemînă timpului şi mutîndu-l pe un taliban, alegînd să îi arate drama parcursului, negînd ostentativ vreo altă judecată. Şi modul în care a făcut asta este ingenios cinematografic. Pe de-o parte, a exagerat avansul tehnologic al armatei americane faţă de restul lumii, pe de alta a amplificat vitregia şi austeritatea unei păduri pe timp iarnă. Contrastul obţinut îi face pe militari să pară o invazie extraterestră, păstrînd omenescul pentru cel care l-a pierdut într-o mare parte a lumii, teroristul afgan.
Omenesc şi nu uman, pentru că personajul lui Gallo este hăituit şi disperat şi îşi continuă crimele, chiar dacă poate cu remuşcări. Puţini actori ar fi fost mai potriviţi decît Vincent Gallo, care ţine filmul treaz cu privirea dementă în care se amestecă prada şi prădătorul şi care echilibrează empatia şi antipatia, forţa și renunţarea.
Essential Killing nu e un film uşor. Atît din cauza atmosferei, a imaginilor teribile (cea a femeii pe care o prădează de laptele matern e doar una dintre ele), cît şi pentru că abundă în simboluri vagi despre condiţia umană, despre compasiune sau despre islamismul din Occident. Peste asta se adaugă liniştea asurzitoare a poveştii, ca un ţiuit violent în urechi, şi cursivitatea cu care regizorul reuşeşte să menţină liniştit-prezente dilemele morale. Şi, ca să nu-i mulţumim pentru forţa de gravitaţie a peliculei doar regizorului, vă anunţ cu plăcere că Vincent Gallo îşi respectă tradiţia de zeci de ani de a fi un tip care, în comedie sau dramă, reuşeşte să nu fie niciodată un actor comod.
Mihai Dobrovolschi este director de programe la Radio Guerilla, realizator de emisiuni TV şi blogger pe www.dobro.ro.
Filmul polonez Essential killing va fi prezentat în cadrul Festivalului Filmului European, luni, 9 mai, ora 21:00, la Cinemateca Eforie.
O a doua proiecţie va avea loc la Iaşi, duminică, 22 mai, ora 20:00, la Casa de Cultură a municipiului Iaşi – Mihai Ursachi.
Cea de-a XV-a ediție a Festivalului se desfășoară în București (5 - 15 mai), Brașov (12 - 15 mai), Iași (19 - 22 mai), Timișoara (19 - 22 mai) și Tîrgu-Mureș (26 - 29 mai).