In memoriam Antoaneta Ralian

Cunoscuta traducătoare Antoaneta Ralian (24 mai 1924 - 27 noiembrie 2015), probabil cea mai apreciată traducătoare română din limba engleză, a plecat dintre noi lăsînd în urmă peste o sută de traduceri, romane şi piese de teatru din operele celor mai mari autori: D.H. Lawrence, Nathaniel Hawthorne, John Galsworthy, Thomas Hardy, Charles Dickens, Aldous Huxley, Daniel Defoe, G.K. Chesterton, Henry James, Virginia Woolf, Katherine Mansfield, Tennessee Williams, Lawrence Durrell, Bernard Malamud, Russell Banks, J.D. Salinger, Salman Rushdie, Amos Oz, E.L. Doctorow ş.a. Îi datorăm o întreagă tradiţie literară! Antoaneta Ralian a fost, încă din timpul vieţii, o legendă.

Textul de mai jos reprezintă răpsunsul traducătoarei la ancheta "Dacă sfîrşitul acestui an aduce şi sfîrşitul lumii, cum v-ar plăcea să-l petreceţi?", apărută în revista Dilemateca nr. 69 din 2012.

Nu cred în sfîrşitul lumii, nici mayaş, nici incaş, nici apaş. În previziunile mele cele mai optimiste, lumea, desăvîrşindu-şi actualele coordonate politice, psihice şi etice, va evolua treptat spre o perfectă involuţie: peste cîteva sute sau mii de ani se va întoarce, ciclic, la stadiul de urangutani sau de gorile. Şi oricînd se va găsi un Adam şi o Evă urangutani care o vor repopula cu viitori bipezi ai unor viitoare civilizaţii. Nu cred în sfîrşitul lumii, dar eu n-am crezut nici în sfîrşitul lui Ceauşescu. Aşa că... mai ştii ?!

Dacă va veni sfîrşitul lumii, nu l-aş întîmpina cu melancolia lui Lars von Trier, ci cu un chef monstru, cu o orgie demenţială în care mi-aş scoate pîrleala pentru tot ce n-am făcut în viaţă, să profit măcar în ceasul al doisprezecelea. Mai ales că nu mi-ar mai fi teamă că mă paşte vreo criză de tensiune sau de inimă. Şi ar mai fi un avantaj: adeseori m-am gîndit că, dacă aş fi conştientă pe patul de moarte, i-aş invidia teribil pe cei vii din jur. Pe cînd aşa, dacă aş avea certitudinea că moare şi capra vecinului cu vecin cu tot, aş fi scutită de meschinăria invidiei. În sfîrşit, nu cred în sfîrşitul lumii, dar ştiu că lucrurile plăcute se termină foarte repede. Or lumea e un loc destul de plăcut şi ar fi mare păcat de ea.

Foto: Gândul