History’s Future

4 mai 2017   Dileme on-line

Un bărbat în chiloți pe o canapea, stînd de vorbă cu o necunoscută, își aduce aminte de un citat al cărui autor nu și-l mai amintește: „Viitorul e o poveste spusă de un idiot.“

Același bărbat vorbește mai multe limbi dar nu mai știe cum îl cheamă, urcă într-un taxi și se întreabă „Unde merg de aici?”, descoperă cuvinte care încep cu litera F și se oprește la frică, declină tipurile de frică, rătăcește prin spații albe infinite, întîlnește un vânzător de bilete de loterie orb, trăiește într-o casă cochetă, un container și un cort, se tranformă din agresat în agresor și se duce la cinema. Nu are UN nume, are mai multe nume, mai multe vieți, mai multe personalități, mai multe moduri de a se raporta la societatea din jurul său, gîndurile sale sunt orchestrate într-un dicteu automat și trăiește la limita dintre vis și realitate, imaginație și memorie.

El este personajul principal al filmului History’s Future, puternic interpretat de actorul irlandez Mark O'Halloran, film realizat de artista vizuală Fiona Tan, la al cărui scenariu a contribuit și criticul de film Jonathan Romney. History’s Future este un eseu cinematografic în care ficțiunea se împletește cu inserții care documentează istoria socio-politică recentă. Acest roller coaster psihologic, cu un puternic impact senzorial, este construit în jurul relației contradictorii dintre spațiu și timp, o călătorie în care schimbarea bruscă a percepției asupra noțiunilor de logic și real, dă naștere la o lume văzută atît prin memoria colectivă cît și prin cea individuală.

Povestea care generează acest scenariu codat abil este relativ simplă: un bărbat este victima unui atac pe o stradă întunecată, în urma căruia suferă multiple traumatisme neurologice și care, într-un final, duc la pierderea memoriei, panică, derealizare și depersonalizare. E clar încă de la început că nu vei avea parte de o experiență vizuală construită progresiv, după un tipar clasic, așa că, dacă vrei să intri în jocul Fionei, trebuie să te înarmezi de la început cu dorința de a face asocieri și disocieri de sens, să accepți umorul negru și să-ți dai timp să te scufunzi în contemplare. Dar suntem în 2017 și cred că ne permitem să ne aruncăm în experiențe care să ne dezmorțească senzorial și care să lanseze mai multe întrebări decât răspunsuri.

History’s Future poate fi o poveste absurdă, o odisee inițiatică, un film suprarealist, o metaforă la adresa viitorului societății, o incursiune în psihicul colectiv sau orice altă găselniță stilistică am fi înclinați să inventăm. Însă, cred că oricum am alege să-i spunem, am știrbi farmecul unui film care nu caută să fie un gen anume ci este ceea ce este. Dacă ești dispus să înțelegi asta, te vei bucura de o experiență cinematografică inspirantă. Dacă vrei totuși să-l etichetzi, cu siguranță Fiona ți-a pregătit cîteva cîrje de care să te agăți în încercarea ta.

Să presupunem că ești un privitor care caută să fie incitat, pus față în față cu o serie de ustensile care îți vor hrăni interesul.

Una dintre ele este raportul frînt dintre spațiu și timp, bazat în mare parte pe contrastul dintre realitate și percepția realității. Un exemplu în acest sens este noțiunea de casă, ma bine spus acasă. Ce reprezintă casa pentru noi: un loc de care aparținem, un container care ne definește personalitatea, un spațiu intim în care ne permitem să fim noi înșine; și ce se întâmplă atunci când suntem în pragul de a o pierde? Cum se deconstruiește acest spațiu și cum definește el diferența dintre o comunitate și un grup. Între lupta de a sta într-un singur loc și tendința de deteritorializare se naște o poveste cu dublu sens: spațiul care definește omul sau omul care definește spațiul. Totodată, se spune că unii oameni văd nimicul ca pe un spațiu alb; în History’s Future spațiul alb devine un labirint și este explorat în toate variațiile lui arhitecturale și psihologice.

Fiona Tan este recunoscută pentru modul în care lucrează cu timpul în arta vizuală. Filmul de față nu face excepție. Cheia citirii lui vine de la început. Cum altfel ar putea începe decît cu The End, genericul de final care se scurge înapoi, o sală de cinematograf și secvențe din revoltele de stradă care au marcat ultimii ani ai existenței noastre. Filmul se construiește atipic în cadre de reacție lungi, încadraturi neconvenționale, racorduri care parcă dau cheia rezolvării unor ghicitori, tăieturi bruște, atmosfere contrastante și imagini metaforice. Și tocmai atunci când crezi că ai găsit cheia și te pierzi în această reverie, personajul nostru se lovește de realitatea bruscă a întîlnirii cu soția, o fostă iubire, un prieten sau un necunoscut. Cu toții parcă știu mai multe  despre el, decît știm noi și decît știe el însuși. Acceptarea acestei convenții îți permite să vezi povestea individuală din spatele unei povești colective.

Ce legătură are Grădina desfătărilor umane de Hieronymus Bosch cu Primăvara Arabă sau Pieta lui Michelangelo cu interviurile unor oameni obișnuiți care vorbesc despre ce și-ar fi dorit să fie în viață, Portretul unui cleptoman al lui Théodore Géricault cu revoltele din Grecia sau imaginea recurentă a unor oameni în bule de plastic cu macheta unui oraș sau un vas care se scufundă? Dacă simți că povestea cadru a unui om care a uitat cine este și își permite să fie cine vrea nu te satisface, atunci aceasta poate fi oricînd povestea ta, în care un accident minor îți poate transforma viața dintr-o înșiruire monotonă de evenimente într-o avalanșă de realități ilogice, dar care te satisfac profund.

Un bărbat în chiloți pe o canapea, stînd de vorbă cu o necunoscută, își aduce aminte de un citat din Macbeth, de William Shakespeare: „[Viaţa] e o poveste spusă de un idiot, plină de zgomot şi de furie, şi care nu înseamnă nimic.“

Simona Deaconescu este coregraf.

History’s Future / Memoria viitorului (Irlanda, 2016) este programat la București la Cinema Elvire Popesco, vineri, 5 mai, ora 18:30.

Cea de a XXI-a ediție a Festivalului Filmului European se desfășoară în București (4 – 11 mai), Iași (12 – 14 mai), Tîrgu Mureș (19 -21 mai), Gura Humorului (19 – 21 mai) și Timișoara (26 – 28 mai). Programul complet: http://ffe.ro/2017//2017/programfilme/.

Detalii suplimentare despre film: http://ffe.ro/2017//2017/programfilme/memoria-viitorului/ 

Mai multe