Halloween și antidotul lui

29 octombrie 2016   Dileme on-line

Ei bine, moda Halloween-ului ajunge și pe un disc de muzică clasică, însă chiar în ajunul Halloween-ului se lansează și un antidot, un disc cu muzică de Mozart. Ambele, foarte bine cîntate.

Dans macabru... cu Orchestra Simfonică din Montreal și dirijorul Kent Nagano

Nu sînt o mare fană a Halloween-ului, dar sînt o admiratoare a dirijorului Kent Nagano, americanul de origine japoneză care în prezent este directorul muzical al Orchestrei Simfonice din Montreal și directorul Operei de Stat din Hamburg. Sub conducerea sa, această orchestră canadiană a rămas într-o zodie fericită, începută sub coordonarea lui Charles Dutoit, iar Nagano a adus în plus și mai multă promovare și vizibilitate, prin parteneriatul cu o casă de discuri europeană. În 2016, casa londoneză Decca a publicat două discuri avînd în prim plan Orchestra Simfonică din Montreal și pe dirijorul Kent Nagano: primul a apărut în martie 2016, cu opera foarte puțin cunoscută L’Aiglon, semnată de doi compozitori, Jacques Ibert și Arthur Honneger, album care a luat deja un premiu Echo Klassik, iar al doilea a fost lansat pe 14 octombrie 2016. Este vorba despre acest Danse macabre, lucrări ce ar putea fi puse în legătură cu tematica demonicului și fantasticului, adică cu Halloween-ul.

Sînt înregistrări din concerte live ce au avut loc la finalul lunii octombrie 2015, adică tot în preajma Halloween-ului (și acest lucru se simte în mod plăcut, în zgomotele de sală lăsate cred intenționat pe înregistrare). Iată și programul: patru poeme simfonice – Ucenicul vrăjitor de Paul Dukas, O noapte pe muntele pleșuv de Modest Musorgski, Vrăjitoarea la amiază de Antonin Dvorak și Tamara de Mili Balakirev, alături de Dans macabru op. 40 de Camille Saint Saens și Halloween din Three Outdoor Scenes de Charles Ives.

Așadar, sînt lucrări foarte cunoscute, alături de unele mai puțin cunoscute: evident, recordul de popularitate îl au Ucenicul vrăjitor și O noapte pe muntele pleșuv – nici eu, ca muzician, nu mai pot să le ascult fără să mă gîndesc la desenele animate Fantasia realizate în studiourile Walt Disney.

Marele merit al acestui disc nu este însă această idee oarecum neobișnuită pentru muzica clasică, legată de Halloween, ci modul cum sînt interpretate aceste lucrări: cu tehnicitatea unei orchestre americane și sensibilitatea uneia europene. În fine, o realizare importantă, care poate fi ascultată la Radio România Muzical luni, 31 octombrie, de la ora 19.00, în reluare duminică, 6 noiembrie, de la ora 13.05 sau oricînd pe site-ul campaniei Votează discul de muzică clasică al anului 2016

....Și antidotul mozartian marca Mitsuko Uchida

După o petrecere demonică de Halloween, o incursiune în lumea seraficului Mozart este binevenită, mai ales dacă ghid este una dintre cele mai cunoscute și avizate interprete mozartiene ale timpurilor noastre: pianista britanică de origine japoneză Mitsuko Uchida.

La 65 ani, Mitsuko Uchida se bucură de o reputație de invidiat, iar această etichetă de mare interpretă mozartiană este extrem de valoroasă, pentru că sînt foarte puțini cei care au fost considerați astfel, de-a lungul istoriei muzicii. Chiar dacă muzica lui Mozart pare destul de ușor de cîntat, de fapt, este una dintre cele mai dificile, și nu neapărat tehnic. Oricine a cîntat vreodată o partitură pentru pian de Mozart, cunoaște acea senzație că stă în pielea goală în fața publicului, complet expus: orice ezitare se simte, ori ești perfect, ori ai ratat totul.

Mitsuko Uchida a înregistrat în urmă cu mai mulți ani concertele pentru pian și orchestră de Mozart alături de Orchestra Engleză de Cameră; între 2002 și 2007, ea a fost artist în rezidență al Orchestrei Simfonice din Cleveland și de atunci a pornit un nou proiect: să cînte și să înregistreze Mozart așa cum însuși Mozart o făcea, conducînd orchestra de la pian. Între 2009 și 2016 au apărut 5 discuri, fiecare cu cîte două concerte, cu Mitsuko Uchida, solistă și dirijor al Orchestrei Simfonice din Cleveland. Ultimul este lansat pe 28 octombrie și cuprinde Concertele cu numerele 17 și 25, foarte cunoscute, de altfel.

Ceea ce individualizează aceste înregistrări este modalitatea de colaborare mai curînd camerală dintre solistă și orchestră: cîntînd împreună, ei se înțeleg din priviri. Iar Mitsuko Uchida, pianista haiku, cum îmi place să o numesc, ne propune un Mozart șlefuit ca un diamant, foarte profund, fără niciun artificiu inutil: o experiență auditivă ce cred că nu trebuie ratată.

Puteți asculta acest disc luni, 7 noiembrie, ora 19.00 la Radio România Muzical, în reluare, duminică, 13 noiembrie, de la ora 13.05, și acest disc fiind inclus în campania Votează discul de muzică clasică al anului 2016.

Cristina Comandașu este muzicolog şi jurnalist la Radio România Muzical.

Mai multe