Frumuseţe

Pretinsul fiu are grijă de pretinsul tată
În infirmeria unei închisori londoneze.
Anul este 1800 şi ceva. E un aprilie tăios.
Mă aflu pe canapea; făcînd vizita anuală
Celui mai demn de milă dintre pretinşii mei prieteni.

Trenul trepidează pe sub Marble Arch
Cînd vocea unei femei îmi spune că sînt frumos.
O privesc. E negresă. E imensă.
Ochii ei au atîta lumină în ei
Încît nu le pot distinge culoarea.

„Eram fascinată în timp ce citeam; eram absentă;
Am fost aşa cum Dumnezeu m-ar fi vrut – frumoasă”, o aud.
Deodată îmi dau seama că îmi confundă cartea cu o Biblie.
Încerc să neg mişcîndu-mi capul, dar nu reuşesc. În schimb,
Acopăr titlul cu mîna, şi rînjesc.

traducere de Marius Chivu

fotografie de Jonathan Ring

Noul roman al lui Paul Bailey, Băiatul prinţului, a apărut recent în traducerea lui Marius Chivu la Editura Polirom.