Frumoasele imperfecte

„Ce este societatea civilă?”; „Avem societate civilă?”; „Ce fac ONG-urile din România?” – sînt doar cîteva întrebări la care rubrica de faţă, o rubrică realizată în parteneriat cu Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, va căuta, săptămînal să dea răspunsuri.

Zi de zi, de pe blocul de vis-a-vis, de pe panourile din marginea şoselei sau din emisiunile din prime-time, sîntem inundaţi de reprezentări ale etaloanelor de frumuseţe. Feţe simetrice, tenuri fine, talii trase prin inel, coapse lungi, abdomene sculptate, dinţi albi strălucitori sînt indicatorii cei mai des întîlniţi ai perfecţiunii modelelor care ne înconjoară. Această frumuseţe a perfecţiunii fizice transpare uşor de pe toate gardurile, mai ales după ce fotografiile au trecut şi printr-o mînă dibace în Photoshop şi ne îndeamnă pe toţi la fel şi fel de acţiuni imitative: un salariu scurs din cînd în cînd pe produse cosmetice, încrîncenare la sala de fitness pentru cei mai destonici şi înfometare sistematică pentru modelele profesioniste.

În toată această stare de fapt, m-am întrebat de mai multe ori ce loc rămîne pentru acea frumuseţe care ne inspiră să mişcăm munţii. Să ne proptim lumea întreagă pe umeri încercînd să o ducem pe calea pe care o ştim noi bună. Să facem şi altceva decît să lucrăm pentru noi înşine.
Se face loc şi pentru ea însă, prin munca asocţiaţiei Mîini Întinse din Tulcea. Ei au creat etaloane de frumuseţe plecînd de la diversitatea comunităţii. Îşi asumă imperfecţiunea ce se găseşte pe dinăuntrul sau pe dinafara fiecăruia dintre noi şi îndeamnă tot oraşul să îi integreze cu grijă pe cei vulnerabili. Plasaţi de cele mai multe ori la marginea spaţiului public al comunităţii, sau chiar în afara acestuia, copiii asistaţi social din judeţul Tulcea sînt principalii beneficiari ai proiectului „Sînt şi eu aici”, fianţat de FDSC prin Programul de Cooperare Elveţiano-Român. Iar frumoasele imperfecte sînt păpuşile cărora asociaţia Mîini Întinse le-a dat personalitate pentru a promova, în cadrul spectacolelor interactive de teatru de păpuşi, atitudini pozitive faţă de copiii aflaţi în dificultate.

Pornind de la poveşti reale ale beneficiarilor organizaţiei, echipa proiectului le-a creat celor 18 păpuşi chip şi spirit care reflectă comunitatea: nume specifice etniilor judeţului, vîrste de la 7 la 93 de ani, venind din familii diverse şi complicate, fiecare cu istorie şi dificultăţi proprii. De pildă, Galip Gemal are autism, Evgheni Eleanov este orfan, blocat într-un centru de plasament şi fără posibilităţi de adopţie, Fiona Frunda este o fetiţă blondă care şi -a pierdut ochiul drept iar Tudoriţa Bănescu are 91 de ani şi şapte copii în îngrijire. În cele deja 10 spectacole la care au venit peste 1000 de oameni, păpuşile au prins viaţă în mîinile unor liceeni voluntari, special instruiţi în artele teatrului de păpuşi. După scenarii bine pregătite dar şi prin interacţiuni spontane cu sala, aceştia i-au antrenat pe spectatori într-un joc al înţelegerii diferenţelor şi întăririi solidarităţii.

În loc să bage imperfecţiunile sub preş, proiectul le-a folosit pentru a descoperi o nouă frumuseţe a comunităţii tulcene. Gabriela Popa, coordonatorul proiectului, spune că impactul a depăşit toate aşteptările sale iniţiale. Încă după primele reprezentaţii, şcolile gazdă au început să invite trupa să revină cît mai repede cu noi spectacole. Iar tinerii liceeni au lucrat împreună cu copiii dintr-un centru social pe lîngă care treceau în fiecare zi şi nici nu ştiau că există.

Puteţi întîlni trupa de teatru de păpuşi pe 23 mai, la Ziua Porţilor Deschise a asociaţiei Mîini Întinse. Pentru prima dată în public, păpuşile vor fi mînuite chiar de cei care le-au inspirat poveştile, copii asistaţi social. Pe siteul asociației veţi regăsi în curînd şi scenariile pieselor de teatru folosite de trupă. Iar eu de azi vreau să văd cît mai des frumoasele imperfecte pe panourile publicitare.