Filme înainte de Crăciun

În lista premierelor săptămînii se numără două filme de dragoste, unul american și celălalt francez. Life as We Know It este o comedie romantică după rețetă: știi parcursul și deznodămîntul încă de la prima scenă, în care Holly (Katherine Heigl) și Messer (Josh Duhamel) se ceartă și pleacă de la blind date-ul pe care li-l organizaseră prietenii lor cei mai buni. Soarta (sau, mai bine spus, un scenarist nu prea subtil) îi readuce împreună în momentul în care cuplul de prieteni comuni moare într-un accident de mașină, iar în urma lor se descoperă un testament – întocmit, surprinzător, tocmai pentru această eventualitate – ce anunță voința celor doi de a-și lăsa fetița, în vîrstă de un an, în cotutela lui Holly și Messer. Astfel, dușmanii ajung să locuiască împreună în casa prietenilor lor – cu chiria plătită, parcă preventiv, în avans, pentru întreg anul – și să-și distribuie responsabilitățile legate de creșterea copilului. În această poveste cu întîmplări necredibile, ține doar de dispoziția privitorului de a se lăsa, sau nu, sedus și emoționat. 

Partir, filmul regizat de Catherine Corsini și care îi are în rolurile principale pe Kristin Scott Thomas și Sergi López, se anunță, din capul locului, a fi sumbru. Suzanne se ridică din patul în care soțul ei încă mai doarme, părăsește dormitorul, după care se aude o împușcătură. Sîntem duși cu povestirea șase luni mai devreme, pentru a ni se explica ce anume a provocat  această situație. Femeia, trecută de prima tinerețe, are doi copii adolescenți și un soț care, prin slujba lui, cîștigă foarte bine. După ce, timp de douăzeci de ani, Suzanne s-a ocupat numai de casă și de copii, ea se hotărește să profeseze din nou. Începe să-și amenajeze un cabinet de reflexoterapie și astfel îl întîlnește pe Ivan, un muncitor necalificat, de origine spaniolă și fost pușcăriaș. Femeia burgheză își părăsește casa și familia pentru a-l urma pe bărbatul sărac de care s-a îndrăgostit. Va descoperi curînd, însă, că soțul ei nu este dispus să o lase să plece, îi blochează contul din bancă și se folosește de relațiile pe care le are pentru ca rivalul său să-și piardă serviciul. Narațiunea filmului înaintează monoton, prin scene ce alternează speranțele și disperarea îndrăgostiților, către finalul deja cunscut, dar care, revăzut dintr-o perspectivă ușor schimbată, prezintă un twist timid de situație.

După debutul la Animest și după mai multe proiecții-eveniment, cel mai recent film al lui Sylvain Chomet a ajuns în programul cinematografelor. Iluzionistul este o adaptare a autorului după un scenariu scris –dar nicicînd filmat– de Jacques Tati. Filmul reprezintă și un omagiu adus marelui regizor francez. Chiar preluînd subiectul lui Tati, Sylvain Chomet aduce poveștii propria sensibilitate și stil. Iluzionistul prezintă povestea unui magician care nu-și mai găsește locul în societatea anilor ’50, ce vibrează pe ritmurile de și rock’n’roll, neinteresată de caraghioslîcurile inocente ale unui comic bătrîn.  Se regăsesc și în filmul de animație gagurile lui Tati, mult rarefiate însă, față maniera în care apăreau acestea în propriile lui filme. Dacă el observa schimbările produse în societate cu o melancolie față de vremurile trecute, pe care o ascundea în umor, Sylvain Chomet privește înapoi cu sentimentalism. El portretizează cu tandrețe fiecare detaliu al societății vremii, orașul Edinburgh și sătucul din munți, unde se petrece acțiunea. 

Iar pentru că în această perioadă a anului sînt difuzate materiale ce comemorează evenimentele politice petrecute în urmă cu douăzeci și unu de ani, Noul Cinematograf al Regizorului Român va proiecta Videograme dintr-o Revoluție. Realizat de Andrei Ujică (regizorul filmului Autobiografia lui Ceaușescu) și Harun Farocki, în anul 1992, Videograme dintr-o Revoluție aduce un discurs nou față de majoritatea filmelor ce tratează acest subiect. Autorii nu-și propun să dezvăluie o teorie despre scenariul evenimentului, ci să realizeze un portret al momentului, așa cum a putut fi perceput de diferiți martori. Filmul este un colaj format din înregistrările oficiale transmise de televiziune, scene din culisele transmisiunilor și imagini surprinse în stradă de către cameramani amatori, pe suport video. Ceea ce reiese de aici este o atmosferă de confuzie generală și o imagine a oamenilor bulversați de importanța momentului la care iau parte.  

 

Gabriela Filippi este redactor la Film Menu.