Fețele manipulării

Două cazuri de manipulare la televizor, de care am aflat săptămîna trecută. Unul a fost semnalat de Liviu Avram, în textul său „O mizerie televizată. În apărarea lui Sorin Ioniţă”, publicat în Adevărul. Avram scrie despre o emisiune de la Realitatea TV, moderată de Andreea Creţulescu și de Rareş Bogdan, cu Mircea Geoană şi Corneliu Dobriţoiu drept invitați. Talk-show-ul a pornit de la un editorial scris de Sorin Ioniţă în revista 22, despre adolescenta din secuime, cu bentiță tricoloră, dar s-a transformat rapid într-o emisiune de înfierare a autorului articolului. Desigur, în absența celui acuzat, că doar așa se execută cel mai elegant!... Sorin Ioniță nu numai că nu era în studio, dar nu i s-a permis nici măcar să-și spună punctul de vedere prin telefon. Iată cum povestește Liviu Avram toată tărășenia: „Moderatorii n-au suflat o vorbuliţă dacă intenţionează sau nu să vorbească şi cu împricinatul. Abia după vreo jumătate de oră, Xena (Andreea Creţulescu – n.red.) a spus că Sorin Ioniţă a fost la un moment dat pe telefon, dar a refuzat în cele din urmă să intervină în emisiune. I-am trimis un SMS şi l-am întrebat de ce a refuzat. Mi-a telefonat înapoi şi mi-a explicat cum şi-au bătut joc de el. «M-au sunat şi m-au uitat la telefon vreo 20 de minute. Eu tot spuneam „Alo!”, în timp ce-l auzeam pe Geoană vorbind, de nu mai ştia fata aia care m-a sunat, producătoarea sau ce-o fi fost, cum să-şi ceară scuze. Pînă la urmă, am închis, dar nu m-au mai sunat înapoi.» E mai familiarizat decît mine cu studiourile de televiziune, aşa că are şi explicaţia: «Aşa fac ăştia cînd vor să te execute. Te sună doar ca să aibă un alibi în caz că sînt reclamaţi la CNA, după care îşi bat joc de tine.»” 

Nu vorbim, prin urmare, despre mesajele de adeziune ale oamenilor muncii de la orașe și sate, pe care Realitatea TV le afișează din cînd în cînd, pentru a-i fi de folos în lupta pe care-o duce cu firma de măsurare a audiențelor, Kantar Media, ci de o manipulare grosieră. Adică de o minciună cu subiect și predicat: Sorin Ioniță nu a refuzat să intervină prin telefon în emisiune. Acesta este un fapt palpabil, dincolo de celelalte dedesubturi ale poveștii, mai dificil de scos la lumină.

Al doilea caz a fost relatat chiar la televizor, în partea a doua a filmului Blestemul lui Brâncuși, realizat de Cornel Mihalache. Este, de fapt, continuarea documentarului despre care am scris săptămîna trecută, care, de data asta, prezenta o conferință de presă organizată de Laurian Stănchescu pe 18 martie. Conferința era prilejuită chiar de documentarul lui Cornel Mihalache, difuzat cu o zi înainte la TVR 2. Printre altele, Laurian Stănchescu își exprima uimirea că a fost atacat „purulent, virulent” la Televiziunea Română, unde, chiar cu o lună înainte, fusese difuzat un documentar care-l „sprijinea total”. Cornel Mihalache a dat, fără nici un comentariu însoțitor, cîteva bucăți bune din documentarul favorabil la care se referea Laurian Stănchescu. Era vorba despre un material din seria „Reportajele telejurnalului”, în care prezentatoarea, Ruxandra Gheorghe-Negrea, ne-a spus de la bun început că „dorința testamentară a marelui sculptor a fost clară: atelierul să revină statului român, iar trupul să-i fie înmormîntat în Gorj, în cimitirul din Hobița natală, alături de mama sa.” Apoi am putut vedea un film promoțional dedicat „poetului Laurian Stănchescu” și patrioatei sale inițiative. Avem și aici niște minciuni clare: nu există nici un rînd în testamentul lui Brâncuși în care să se spună că atelierul trebuie să revină statului român, și nici că sculptorul voia să fie înmormîntat în Gorj. Lucru pe care-l recunoaște inclusiv Stănchescu. Atunci de ce afirmă așa ceva prezentatoarea TVR?

Pe scurt, iată două fețe ale manipulării, în care nici nu știi pînă unde e vorba de neprofesionalism și începînd de unde avem rea-credință și ticăloșie. Dar ce mai contează astfel de distincții?