Femei albastre

În curînd, va apărea la Editura Polirom romanul postum al lui Gheorghe Crăciun, Femei albastre. Roman de amor şi de iniţiere în amor, Femei albastre e şi un roman intelectual, cu personaje pe cît de dezabuzate, pe atît de pline de forţă.

Iată, de pildă, printre femei cu şi fără corp, un fascinant profesor pe care nu poţi să nu-l legi de optzecism: „Teacher cultiva în faţa noastră îndoiala metodică, însă la el totul era intuiţie, poezie a gîndului ivit în inconsistenţa prezentului şi lăsat aşa să îngheţe, fără nici o responsabilitate, în urechile noastre, sub forma unui adevăr paradoxal. N-avea pic de spirit pedagogic, n-avea nici un fel de claritate imediată în ceea ce afirma, nu-l interesa probabil dacă se face înţeles sau nu, de vreme ce nici el nu venea acolo, în faţa noastră, înarmat cu nişte adevăruri repetabile, a căror fadoare ne ar fi adormit pe toţi pentru tot anul. Urmărindu i gesturile şi figura, ascultîndu i vocea şi încercînd să descopăr dincolo de modulaţiile acesteia existenţa unor adevăruri ascunse care i ar fi permis să joace în faţa noastră un fel de teatru al autenticităţii instituite ad-hoc, mi-am dat seama că farmecul lui avea ceva din nebunia calmă a unui posedat. Aşa m-a cucerit.“ 

Citiţi ultima carte a lui G. Crăciun, veţi avea dacă nu o revelaţie, măcar cîteva mari surprize. (S. S.)

Un fragment din Femei albastre de Gheorghe Crăciun va apărea în Dilemateca nr. 72 de joi, 31 mai 2012.