Etajul de deasupra

pentru mine orice călătorie în Germania
e o internare.
Prima data, în spitalul din Offenburg
acum 10 ani.
dar atunci mi-au făcut anestezie generală şi exista mereu
o asistentă blondă care să-mi palpeze venele şi să-mi ia temperatura,
ca la carte.
dar acum nu văd nici o operaţie.
mă uit în oglindă şi îmi palpez de una singură locul acela.
unde sînt internată? nu sunt operată.
sînt doar singură pe Chodowiekistrasse.
la etajul de deasupra băieţelului meloman
i s-a rupt coarda viorii cînd exersa.
nu l-am iertat. mi-a stricat toată ziua.
cum să nu şchiopătez, aşa – cu o coardă ruptă?
acum sîntem deci două invalide
aici în blocul galben de pe Chodowiekistrasse.
o vioară şi o femeie stricată.
Germania încă îi găzduieşte pe invalizii de război.
le plăteşte daune morale. îi integrează pe piaţa muncii.
anul acesta se împlinesc 300 de ani de la moartea lui Friedrich der Grosse.
e plin de invalizi de război în Berlin.
băieţelul a fugit repede la baie. l-am auzit tropăind pe hol.
cred că l-a durut şi pe el.
şi-a dus vioara la baie.
a ţinut-o cîteva minute deasupra chiuvetei să sîngereze.
ah, toţi copilaşii ăstia blonzi, sănătoşi
care aleargă disciplinat pe stradă
şi nu lasă în urmă decît chiote atent aranjate
micii nazişti ai gălăgiei tăcute, evlavioase.
ce porcărie! bietul de el nu are nici o vină.
pumnii lui sunt la fel de neputincioşi ca şoldurile mele.
ar putea fi o cicatrice,
începutul oricărei poveşti despre deznădejde.
totuşi partitura era cam prăfuită,
un Haydn dacă nu mă înşel,
nici coarda n-o mai fi suportat.
acum nu ştiu cum să mai continui.
mă va duce la magazin să mă repare sau
va comanda una nouă, pe eBay?
oricum, sunt în siguranţă.
Chodowieki a fost un general polonez în armata prusacă.

Miruna Vlada va citi în cadrul Festivalului Dilema veche de la Alba Iulia. Mai multe detalii şi programul festivalului aici.