„Echivalentul literar al TIFF-ului clujean”
Am întrebat cîţiva scriitori, invitaţi ai FILIT, în ce măsură cred că un festival de o asemenea anvergură poate fi important pentru lumea literară din România. Iată ce ne-au răspuns:
Gabriela ADAMEȘTEANU
România are puţine festivaluri literare, şi cele care sînt au o mult mai mică anvergură. Nu au existat pînă acum sponsorii care să înţeleagă miza economică, socială şi chiar politică, pe lîngă cea culturală, a unui mare festival literar, organizat după standardele actuale de marketing. Festivalul de la Iaşi aduce laolaltă actorii industriei de carte – scriitori, editori, traducători, public cumpărător, implicîndu-i în viaţa cotidiană a unui mare oraş. Publicitatea excelentă făcută cu destulă vreme înainte face ca neaşteptat de multă lume să se pregătească să meargă la Iaşi, să vrea să fie acolo, ca la un uriaş şi mult dorit salon monden proustian.
Ruxandra CESEREANU
Motivul e simplu. Oamenii au de ce să vină la FILIT: ca să audă literatură bună. Cine nu are bani la dispoziţie să-şi cumpere cărţi (sau nu ştie ce anume cărţi să achiziţioneze), poate veni să audă literatură variată şi de calitate şi să considere (benefic) că ea se găseşte într-o librărie de tip maraton. Nu trebuie să cumpere cărţi, ci doar să-şi facă o plăcere, adică să asculte literatură. Cine nu şi-ar dori aşa ceva? Dacă aş fi doar cititor (nu şi autor), aş miza din plin pe lucrul acesta. Pe de altă parte, ca autor, eu însămi voi audia la FILIT literatura unor confraţi: mă pregătesc cu delicii pentru asta.
Petru CIMPOEȘU
Tradiţia culturală a Iaşiului merita de mult un festival literar de asemenea anvergură. Dar, vedeţi, deocamdată, acestui festival îi lipseşte tocmai tradiţia. Abia după vreo zece ediţii vom putea spune ce importanţă are pentru literatura română. Pentru moment, deşi e vorba de o iniţiativă cît se poate de lăudabilă, e numai un început. Să vedem cum iese şi mai ales ce urmează. Optimismul meu este unul ponderat şi, dacă îmi permiteţi, un pic circumspect. De vreo 20 de ani, prestigiul social al scriitorului român scade întruna, o tendinţă care nu se poate imputa doar cititorilor sau invaziei mass-media în spaţiul public, ci şi scriitorilor înşişi. FILIT ar fi o bună ocazie de a începe separarea grîului de neghină şi de a oferi o altă imagine a scriitorului – cu alte cuvinte, de a-i reda demnitatea. Am toată încrederea că echipa condusă de Dan Lungu şi Lucian Teodorovici – ei înşişi scriitori valoroşi – va înscrie multe plinuri în această primă rundă. Problema e ce se va întîmpla în rundele următoare.
Radu Pavel GHEO
După cum s-a pornit anul acesta, Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere de la Iaşi ar putea deveni un echivalent literar al TIFF-ului clujean. Asta e ceea ce aştept eu de la FILIT în anii următori, mai ales că, după felul cum porneşte, pare a avea şi anvergura, şi potenţialul necesare.
Iar în România era nevoie de un asemenea festival, de o manifestare literară de înalt nivel, cu participarea tuturor părţilor implicate în producţia de carte – de la creaţie pînă la traducere şi tipar. Festivalul Internaţional de Literatură de la Bucureşti (care a ajuns la a şasea ediţie) şi cel similar de la Timişoara (ajuns anul acesta la a doua ediţie) au adus şi aduc în continuare scriitori prestigioşi din România şi din străinătate în faţa unui public receptiv, deschis, curios.
Ceea ce urmează să se întîmple la Iaşi e o continuare – la o scară mult mai amplă – a unei tendinţe fireşti, ceea ce mă bucură: de cîte ori se întîmplă în România ca lucrurile să evolueze firesc? De vreo zece ani, literatura română a început să aibă tot mai multă priză la public, au apărut scriitori noi, autorii consacraţi au continuat (sau au început iar) să scrie, iar în mandatul dlui Patapievici de la ICR, numărul traducerilor în străinătate a crescut accelerat. Azi, toate taberele par mai pregătite ca acum un deceniu pentru nişte întîlniri autentice, la toate nivelele: între cititori şi scriitorii români sau străini, între scriitorii din România şi cei din străinătate, între editori şi scriitori, între traducători şi scriitori. FILIT Iaşi şi-a propus să creeze cadrul potrivit pentru toate aceste întîlniri şi are toate şansele să devină un reper istoric pentru literatura de la noi. Cel puţin, eu aşa sper.
Florin IARU
Important? Nimic nu e important, epocal, inevitabil. Orice festival e un moft – dar ce moft frumos! Ce tandru! Ce esenţial! Doar că un festival de literatură seamănă cu o poezie. Nu foloseşte nimănui. Nu răspunde la nici o întrebare. Oamenii vin pentru că se ştiu, se iubesc sau simt nevoia, ca breaslă şi public, să fie împreună. Poeţii şi prozatorii se delimitează, pentru scurt timp, de restul lumii. Joacă în altă ligă. Delimitarea e esenţială. E un motiv de mîndrie, de orgoliu. Nasc şi în România scriitori, critici, eseişti.
Apoi, cred că literatura română are ce propune. Ceea ce-i lipseşte e încrederea în forţa proprie. Poate că FILIT e primul act de autolegitimare a unui spaţiu cultural rătăcit la marginea Europei.