dragostea, regim urban

Poate pentru că dimineața am intrat la loc în mine

după ce noaptea am călătorit foarte mult, fără să 

descopăr nimic,

poate pentru că nu știu nimic din ceea ce trebuie

ca să mă mișc și eu împreună cu ritmul orașului.

Dar ce aștept să se-nceapă cînd nici eu nu încep?

Pe rînd pierzi toate darurile care ți s-au dat

și tot ceea ce te înconjoară devine cu adevărat 

exterior.

Privești un film în care apare imaginea de pe

peretele copilăriei tale 

sau privești poate o femeie nesfîrșită, foarte

frumoasă – 

aceasta e limita pe care nu vrei să o treci?

Nu am mai deschis demult fereastra dinspre nord

să văd cum intră prin ea omul gigantic, cu totul 

alb, și împăcat cu asta.

Poate de-aia s-a și oprit aici.

Aștept rănile să se vindece de la sine,

și în timpul ce trece eu să mă înveselesc,

să pun o altă poză sub adresa poștală și pe paginile 

mele web,

să cred că nimeni nu te poate face mai clar decît ești,

să fluier degeaba, privind limita vieții.

Dimineața descopăr că e mai cald în cameră;

în continuare, de la începutul anului, n-am primit 

nici o scrisoare.

Orașele cu ploi sînt orașe ilizibile pe hartă, orașe

în care o femeie frumoasă întinde cerul de-o parte 

și de alta

și zice încet, cît să auzi numai tu,

zice

din volumul 20002020, OMG Publishing, 2023