Dragostea e un viciu

Dragostea e un viciu. Dacă n-aveţi încredere în înţelepciunea populară, poate vă conving argumentele ştiinţifice. 

Cercetătorii de la Universitatea Rutgers din SUA au realizat un studiu despre cum funcţionează „mecanismul” care ne facem să ne îndrăgostim. Şi au constatat că dragostea e percepută ca o dependenţă. În esenţă, nu e diferită de alte vicii -  cum ar fi dependenţa de alcool, de tutun, de cafeină. Acesta e şi motivul pentru care cei care tocmai au renunţat la o relaţie au nevoie de timp pentru a-şi reveni. 

Cum s-a ajuns la această concluzie? Cercetătorii au scanat creierul unui grup de voluntari care tocmai se despărţiseră de partener/parteneră, în timp ce li s-au arătat fotografii cu fostul partener de viaţă. S-a constatat că la nivelul creierului s-au activat regiunile care răspund de recompensă, dependenţa de alcool, tutun, cafeină sau stupefiante. Cei 15 voluntari ale căror creiere au fost scanate în timpul studiului au avut o relaţie de aproximativ doi ani şi la data studiului se despărţiseră de aproximativ două luni. Subiecţii au mărturisit că îşi petrec peste 85% din timp gîndindu-se la fostul partener.

Partea cea mai interesantă a studiului e cea în care se afirmă că bărbaţii sînt mai afectaţi de o despărţire decît femeile. E încă o confirmare a faptului că bărbaţii parcep dragostea ca pe un soi de recompensă. Şi, la fel ca în cazul dependenţei de alcool, tutun, cafeină sau droguri, şi dependenţa de femeia iubită îi face vulnerabili. Studiul acesta demonstrează că relaţia e inegală: femeile sînt mai rezistente decît bărbaţii. Mă întreb dacă se pot lăsa mai uşor de viciu...

Lubriq este editorul site-ului www.erosfera.ro