Dragă domnule Naum,

Dragă domnule Naum,
 
Ştiu că aţi murit şi poate părea ciudat că vă scriu, dar am promis că trimit undeva o sticlă cu mesaj înăuntru şi singura sticlă pe care o am e a dumneavoastră. Îmi cer scuze că nu v-am adus-o la Bellu cînd am vrut să v-o dăruiesc, dar m-am temut că o fură careva de pe mormînt.

Povestea sticlei e foarte simpatică. Pot să v-o „zic”?

Eram cu Dorina şi cu Radu la Londra, cîntam Apolodor în engleză în aer liber şi s-au întîmplat o mulţime de coincidenţe (adică „hazardul obiectiv” a făcut să se întîmple tot felul de lucruri, mă scuzaţi). Dau exemple, că nu ştiu să explic altfel. În cîntec, pinguinul e îmbrăcat în fiare vechi, e luat de vînt, iar populaţia crede că e OZN. Na, exact în momentul acela, zbura un elicopter pe deasupra publicului, iar noi cîntam:

„Some thought it’s an UFO!
Other said just I don’t know...”

În fine,s-au întîmplat multe lucruri. DAR după concert ne-am dus pe o terasă, eu am cerut apă plată şi chelnerul mi-a adus apă Belu, adică „BELU – still (water)”. Dorina şi Radu au rîs de mine, au zis „că trebuie să merg cu sticla Belu la Bellu la Gellu” (vă rog să mă iertaţi, dar chiar aşa au spus) şi au rîs pînă am întors sticla. Atunci am văzut desenul cu un pinguin, în jurul căruia scria „penguin approved”, adică „aprobat de pinguini”. Am înlemnit. Şi Radu şi-a luat o sticlă.

V-am scris toate astea pentru că nu ştiu cine altcineva ar putea crede că a fost chiar aşa. Mesajul fiind de „partea cealaltă” a întîmplărilor, l-am trimis imediat către dumneavoastră.
 
Cu drag,
Ada