Două discuri-eveniment

Nu-mi place să fac pronosticuri, dar cred că aceste două discuri vor primi premii importante ale industriei discografice în perioada următoare; în orice caz, sînt printre cele mai bune discuri pe care le-am ascultat anul acesta: concerte de Ceaikovski și Sibelius cu violonista Lisa Batiashvili și concertele de Șostakovici cu violoncelista Alisa Weilerstein.

Două hituri, în interpretarea Lisei Batiashvili

Sînt două dintre cele mai cunoscute și des interpretate concerte pentru vioară și orchestră: Concertul op. 35 în Re major de Piotr Ilici Ceaikovski și Concertul op. 47 în re minor de Jean Sibelius. Și pare ciudat, dar, da, și Lisa Batishvili, și dirijorul Daniel Barenboim au înregistrat pentru prima dată în cariera lor Concertul de Ceaikovski  pe discul apărut în 4 noiembrie la casa Deutsche Grammophon.

Georgiana Lisa Batiashvili (37 ani) este una dintre cele mai căutate violoniste ale prezentului: are un stil sobru, clasic, discursul ei este perfect tehnic și plin de căldură; în plus, ea se subsumează perfect devizei lui Daniel Barenboim: „Emoție și sentimente, nu sentimentalism”. Daniel Barenboim a aflat de Lisa Batiashvili cînd a ascultat-o la televizor, cîntînd într-un concert; a căutat-o și au stabilit concerte împreună. În ultimii 10 ani, celebre concerte „Opera pentru toți” (40.000 de oameni la fiecare eveniment) organizate la Berlin de Daniel Barenboim au avut-o de patru ori solistă pe Lisa Batiashvili.

Am ascultat-o și eu de mai multe ori live pe Lisa Batiashvili și înțeleg perfect magia pe care o crează în jurul ei: pare fragilă și delicată, însă emană forță și încredere; niciun sunet nu iese din contextul general muzical creat cu inteligență și minuțiozitate. La fel este și în concertele de Ceaikovski și Sibelius de pe acest CD, unde se simte și influența lui Daniel Barenboim care impune niște tempo-uri mai așezate care permit savurarea și înțelegerea mai bună a acestei muzici complexe. Iar rezultatul final este că asculți cu sufletul la gură ambele interpretări, descoperind mereu lucruri noi în aceste partituri cîntate de mii de ori înainte.

Evident, există și avantajul unei orchestre foarte calitative: Capella de stat din Berlin, pe care Barenboim, unul dintre cei mai mari dirijori ai prezentului, o conduce din anul 2000.

Și există și avantajul cunoașterii în profunzime a partiturilor; să ne gîndim că Lisa Batiashvili s-a lansat pe orbita unei cariere internaționale la 16 ani, cînd a cucerit premiul al doilea la Concursul „Jean Sibelius”, interpretînd acest concert de Sibelius, la care a revenit apoi de foarte multe ori pe parcursul agitatei ei vieți profesionale, cu o medie de 2-3 concerte live pe săptămînă. Și pentru cei interesați, Lisa Batiashvili, Capella de stat din Berlin și Daniel Barenboim vor cînta împreună la Berlin Concertul de Anul Nou al Operei de Stat berlineze, pe 31 decembrie, în program figurînd Concertul de Ceaikovski.

Cei care nu vor fi la Berlin au însă oricînd disponibile înregistrările de pe acest disc difuzat de Radio România Muzical duminică, 20 noiembrie, de la ora 13,05, posibil de reascultat oricînd pe site-ul campaniei Votează discul de muzică clasică al anului 2016. 

Un incendiar Șostakovici cu violoncelista Alisa Weilerstein

Nu o spun eu, ci Paul Robinson de la Classical Voice North America: cu acest nou disc, Alisa Weilerstein „arată că este cea mai importantă violoncelistă pe care a dat-o America de Yo Yo Ma încoace”. Și această afirmație nu este deloc puțin lucru pentru o violoncelistă de 34 ani, în contextul atît de competitiv al Americii muzicii clasice.

Sigur, Alisa Weilerstein nu este nici pe departe ceea ce am putea numi „o debutantă”: o recomandă numeroasele ei reușite anterioare, inclusiv ale discurilor pe care le-a semnat deja pentru casa londoneză Decca. Discul ei Șostakovici apărut pe 23 septembrie este al cincilea apărut la Decca; albumul ei de debut, cu concerte de Carter și Elgar, a fost numit în 2014 discul anului la categoria Concert a BBC Music Magazine Awards.

Concertele de Șostakovici sînt printre cele mai dificile partituri gîndite pentru violoncel și orchestră, poate tocmai pentru că i-au fost dedicate unui mare violoncelist al secolului XX, Mstislav Rostropovici, care le-a interpretat în premieră. Alisa Weilerstein a studiat Concertul nr.1 de Șostakovici chiar cu Mstislav Rostropovici, cînd avea 22 ani, și de atunci, a interpretat de atît de multe ori această partitură, că poate fi considerată un soi de alter ego al violoncelistei. Este o partitură spectaculoasă, căreia Alisa Weilerstein îi imprimă un ritm demonic, pe care prea puțini muzicieni ar avea curajul să-l abordeze: are și avantajul Orchestrei Radiodifuziunii Bavareze din Munchen, conduse de tînărul, dar foarte talentatul dirijor spaniol Pablo Heras Casado care urmărește cu atenție toate intențiile muzicale ale solistei.

Concertul nr. 2 este mai puțin cunoscut și cîntat decît Concertul nr.1: este o muzică mai puțin accesibilă, interiorizată; scris în 1966 în Crimeea, concertul reflectă atît de bine niște realități care rămîn, din păcate, și astăzi la ordinea zilei.

Aș vrea să mai notez un gînd: apreciez foarte mult interpreții tineri care au curajul de a aborda partituri importante, de atîtea ori cîntate înaintea lor, supunîndu-se inevitabil comparației cu predecesorii lor legendari. Așa cum cred că fiecare epocă are proprii ei eroi, iar tumultoasa Alisa Weilerstein poate fi un model pentru secolul XXI. Și cred că e bine să-i cunoaștem pe oamenii care pot fi modele pentru generația de acum și cea care va veni...

Noul disc al Alisei Weilerstein poate fi ascultat la Radio România Muzical luni, 21 noiembrie, de la ora 19.00, în reluare duminică, 27 noiembrie, de la ora 13,05, sau oricînd pe site-ul campaniei Votează discul de muzică clasică al anului 2016. 

Cristina Comandaşu este critic muzical.