Din istoria olimpiadelor de șah (I)

2018 e an olimpic la șah, în septembrie la Batumi (Georgia) urmînd să se desfășoare cea de-a 43-a olimpiadă. E un prilej pentru noi ca pînă atunci să trecem în revistă principalele momente din istoria de peste 90 de ani a olimpiadelor de șah.

Olimpiadele de șah au avut un traseu de start accidentat. Nici măcar titulatura de „olimpiadă” nu era foarte clară, pentru că vestitele jocuri olimpice nu au avut (și nu au nici azi) nici o legătură cu șahul. Dar pentru că la o olimpiadă de șah vin reprezentații multor țări, care joacă pe echipe naționale, denumirea a fost adoptată pentru a prezerva și sublinia amploarea competiției.

Prima olimpiadă de șah s-a jucat la Paris, în 1924, simultan cu olimpiada normală. A fost un talmeș-balmeș de turneu, jucat pe echipe, dar și individual, la capătul căruia a fost stabilit un „Campion mondial amator”, dar și o campioană olimpică pe echipe. Unele echipe, cum ar fi campioana Cehoslovacia, au avute cîte patru jucători, altele numai cîte unul. România a avut trei jucători (Davidescu, Gudju și Loewenton) și a încheiat pe locul 12 (din 18), după Olanda care defila în frunte cu Euwe, viitorul campion mondial din anii 1935-1937.

Nici a doua olimpiadă din 1926 nu a fost mai brează. S-a jucat la Budapesta, tot în timpul unui congres al Federației Internaționale de Șah (FIDE) ca și prima olimpiadă. Au fost mai puține echipe față de Paris, dar două dintre ele, Cehoslovacia și Austria s-au retras. Echipa României, cu jucători născuți în Ungaria, în fostul imperiu (Balogh, Bródy, Tyroler), dar și în vechiul regat (Mendelssohn și Proca), a fost printre cele patru rămase. Olimpiada a fost cîștigată de Ungaria.

Prima olimpiadă de șah „oficială” s-a ținut la Londra, în 1927. Aici s-a folosit pentru prima oară formula stabilizată mai tîrziu a formației de patru jucători și o rezervă pentru fiecare echipă națională. Au fost 16 echipe participante și turneul a fost cîștigat tot de Ungaria, cu Maróczy, Nagy, Vajda, Havasi și Steiner. România nu a participat.

Prima participare a României la o olimpiadă oficială a fost la Haga, în 1928. Bródy, Proca, Balogh și Gudju au ieșit pe penultimul loc (din 17). Campioni au fost tot ungurii, chiar dacă Maróczy nu a mai jucat. A treia olimpiadă oficială a fost la Hamburg, în 1930, cînd Ungaria e detronată de Polonia (pentru care la masa 1 juca Rubinstein, iar la masa 2 Tartakower). Au urmat trei olimpiade, în 1931, 1933 și 1935, desfășurate respectiv la Praga, Folkestone (Marea Britanie) și Varșovia. Aici intră în scenă americanii, care le-au cîștigat pe toate. Din echipele lor au făcut parte Kashdan, Marshall, Dake, Horowitz, Steiner, Fine, Simonson sau Kupchik. Numărul de echipe implicate nu a depășit 20 pentru fiecare ediție, iar românii, atunci cînd se prezentau, încheiau tot în a doua jumătate a clasamentului.

Și așa am ajuns la olimpiada de la München din 1936, „cea mai mare competiție șahistă desfășurată vreodată pînă atunci”, după cum a fost prezentată, echipele fiind formate din zece jucători. Organizată de naziști, olimpiada nu a fost recunoscută de FIDE din cauza antisemitismului regimului, iar americanii nu au participat. Hitler a făcut în cazul șahului o derogare de la legislația antisemită în vigoare, astfel că mai mulți jucători evrei au putut veni și participa la turneu. Calcul greșit; olimpiada a fost cîștigată de Ungaria, în care au evoluat mulți evrei (Lajos Steiner, Endre Steiner, László Szabó, Ernő Gereben, Kornél Havasi). Pe doi au fost polonezii, o altă echipă majoritar evreiască (Paulino Frydman, Miguel Najdorf, Henryk Friedman, Leon Kremer, Henryk Pogorieły), în vreme ce „arienii” germani au terminat abia pe locul trei. România a participat și ea, încheind pe locul 14 (din 21).

La următoarea olimpiadă de la Stockholm, din 1937, americanii își recîștigă titlul, însă peste doi ani, la Buenos Aires, ei nu mai participă. Prilej pentru echipa germană (Eliskases, Michel, Engels, Becker, Reinhardt) de a-și lua revanșa. În timpul olimpiadei de la Buenos Aires, Polonia e invadată de Germania nazistă și izbucnește cel de-al doilea război mondial. Lupta pentru primul loc la olimpiadă s-a dat tot între Polonia și Germania, în final șahiștii celei din urmă țări distanțîndu-se de cei polonezi cu doar o jumătate de punct. A fost ultima olimpiadă jucată pînă în 1950, cînd, după Război, tradiția olimpiadelor se va relua cu cea de la Dubrovnik, din Iugoslavia.

Diagrama săptămînii

Soluția diagramei 109 va fi publicată săptămîna viitoare. Soluția diagramei 108 de data trecută: 1. Cc5+ (sau 1. Cf8+) Rb8 (la 1… Rd8 urmează 2. Dd7#) 2. Cd7+ Rc8 3. Cb6++ Rb8 4. Dc8+! Txc8 5. Cd7#.

Ionuţ Iamandi este jurnalist la Radio România Actualităţi.

Foto: Prima olimpiadă oficială la șah, Londra, 1927. Sursa: Wikipedia.