Destinul USR

USR pare că pierde din avînt. Este fenomenul firesc al năruirii unor speranțe inițiale, fatalmente naïve, sau greșesc ei, punîndu-și singuri probleme pe care le gestionează neinspirat? 

USR face trecerea de la un portret electoral încărcat cu atribute pozitive (prospețime, altceva-decît-partidele-mari, un alt fel de politică etc.) la realitatea vieții de partid parlamentar într-o legislatură puternic ideologizată de activitatea Coaliției pentru Familie. USR cîștigă experiență în mod rapid, dar are nevoie să devină proactiv. În toamnă, după ce se va încheie referendumul intern cu privire la poziționarea vizavi de Coaliție și după ce, așa cum pare probabil, Nicușor Dan se va întoarce în fruntea partidului, vor trebui luate decizii cu însemnătate majoră pentru destinul Uniunii în vederea alegerilor din 2019-2020. Un factor important îl va juca și competiția din partea PNL, ușor remontat după congresul recent: liberalii nu au cum să privească cu ochi buni faptul că USR a obținut la parlamentare, în rîndul votanților cu studii superioare, aproape cît PNL, în timp ce în rîndul votanților cu vîrsta între 30 și 60 de ani USR a reușit de asemenea să mobilizeze un electorat important din spațiul anti-PSD (11% vs 23% care au optat pentru PNL). USR este privilegiat deocamdată de faptul că este singurul partid care se adresează publicului postindustrial din România; în acest context nu se poate vorbi de „năruirea unor speranțe“, cît de o reacție vehementă a unei părți a publicului USR la încălcări ale contractului nescris dintre brand-ul formațiunii și votanți.

Barbu Mateescu este sociolog şi scrie pe sociollogica.blogspot.ro.

Foto: adevarul.ro