Despre farmecul Italiei și al unui Păstrăv schubertian cu Francesca Dego și Anne Sophie Mutter
Pe una o cunoaștem foarte bine: supervedeta violonisticii actuale, Anne Sophie Mutter; pe a doua, mai puțin – italianca de 28 ani Francesca Dego. Discurile lor lansate în urmă cu puțin timp sînt însă, amîndouă, surprinzătoare și extrem de interesante.
Francesco Dego și muzica lui Ermanno Wolf-Ferrari
Voi începe cu Francesca Dego, pentru că despre ea s-a auzit atît de puțin în România, deși a cîntat în stagiunea Orchestrei Filarmonicii din Bacău, la un moment dat. Este o violonistă tînără, foarte talentată, cu o tehnică foarte bine pusă la punct; nu în ultimul rînd, este o femeie frumoasă, care a devenit ambasadoarea brandului Versace, prima muziciană din lumea muzicii clasice care colaborează cu această casă de modă.
Ascensiunea Francescăi Dego a început în 2008, cînd a ajuns în finala Concursului „Niccolo Paganini” de la Genova, unul dintre cele mai dificile din lume – era prima muziciană italiană care reușea această performanță din 1961 pînă în acel moment. În 2014, a fost invitată să cînte în deschiderea Cupei Mondiale de fotbal din Brazilia. În 2012, Francesca Dego a semnat un contract de exclusivitate cu Deutsche Grammophon, care i-a publicat două discuri de recital; în 27 octombrie 2017 a apărut și primul disc cu concerte al Francescăi Dego, cu o alegere repertorială surprinzătoare: Concertul în Re major pentru vioară și orchestră de Ermanno Wolf Ferrari și Concertul nr. 1 de Niccolo Paganini, ambele înregistrate alături de City of Birmingham Symphony Orchestra, condusă de Daniele Rustioni, nimeni altul decît soțul Francescăi Dego, el însuși un tînăr dirijor de 33 ani cu o carieră internațională în ascensiune – a fost deja invitat să dirijeze spectacole de operă la Teatrul Metropolitan din New York.
Concertul lui Ermanno Wolf Ferrari a fost scris în anul 1943 – partitură cu scriitură neo-clasică pe care ar merita să o auzim mai des interpretată în programele concertelor. Este însă o partitură foarte dificilă: Ermanno Wolf Ferrari a scris-o pentru o violonistă americană care făcuse vîlvă în anii ’30 ai secolului XX, Guila Bustabo, de care Wolf Ferrari se pare că a fost îndrăgostit. Ermanno Wolf Ferrari, născut în 1876, avea, în 1943, 67 de ani – avea să se stingă din viață în 1948, în același oraș unde s-a și născut: Veneția. Concertul său pentru vioară și orchestră este singura lucrare instrumentală care încă i se mai cîntă; partea consistentă a creației sale este însă reprezentată de opere.
De-abia în martie 2017, Concertul pentru vioară și orchestră de Ermanno Wolf Ferrari a fost interpretat în premieră în Marea Britanie, într-un concert susținut de Francesca Dego și City of Birmingham Symphony Orchestra, dirijor Daniele Rustione: este exact înregistrarea pe care o putem asculta pe discul apărut în 27 octombrie. O interpretare a cărei calitate a fost aplaudată de criticii britanici, foarte sigură tehnic și foarte sensibilă, cu o violonistă solistă cu o autentică statură de vedetă. Calități pe care le descoperim și în interpretarea Concertului nr. 1 de Paganini, o partitură de asemenea foarte dificilă tehnic, pe care însă Francesca Dego o stăpînește suveran, secondată de o orchestră foarte atentă și maleabilă, condusă de un talentat dirijor.
Discul Francescăi Dego poate fi ascultat la Radio România Muzical duminică, 19 noiembrie, de la ora 13.05 sau oricînd pe site-ul proiectului Discurile anului 2017.
Păstrăvul cu Anne Sophie Mutter și Daniil Trifonov
În 3 noiembrie, casa Deutsche Grammophon a lansat un disc care mizează pe două dintre vedetele sale: violonista Anne Sophie Mutter și pianistul Daniil Trifonov, doi muzicieni cu vîrste și experiențe diferite. Mutter și-a sărbătorit 40 de ani de carieră la cel mai înalt nivel, Daniil Trifonov a împlinit 26 ani și este unul dintre cei mai căutați pianiști ai momentului.
Cînd o vezi pe scenă – așa cum au avut ocazii și spectatorii bucureșteni ai Festivalului Enescu de anul acesta – dominînd scena, aproape nu-ți poți închipui că această femeie care pare rece este implicată în atîtea proiecte umanitare sau care își propun să-i ajute pe tinerii muzicieni. Mutter a înființat în anul 1997 o fundație care oferă burse tinerilor muzicieni; 30 de artiști au beneficiat pînă acum de ajutorul Fundației Mutter, constînd nu numai în ajutor financiar, ci și concerte alături de celebra violonistă. Trei dintre ei sînt și protagoniști pe acest disc lansat pe 3 noiembrie: violista sud-coreeană Hwayoon Lee, violoncelistul german Maximilian Hornung și contrabasistul Roman Patkolo.
Cei cinci s-au reunit în iunie 2017 pentru a înregistra o celebră lucrare din repertoriul cameral: Cvintetul Păstrăvul de Franz Schubert. Anne Sophie Mutter și Daniil Trifonov au o deosebită apreciere pentru muzica de cameră, gen în care s-au scris mari capodopere clasice și romantice și care este – și sînt de acord cu ei – cel mai emoțional dintre genurile muzicii clasice. „Emoțiile nu pot fi gri” – spune Anne Sophie Mutter în materialul video care însoțește lansarea acestui disc. Așa că Păstrăvul lor este foarte colorat, într-un tempo alert (toate cele cinci părți sînt cîntate mai repede decît în alte versiuni), strălucitor, altfel. Cu mult bun gust, altfel.
Pentru partea a doua a CD-ului, avem o altă lume schubertiană: o lucrare foarte puțin cunoscută, Notturno pentru vioară, violoncel și pian, și două transcripții pentru vioară și pian după două celebre lieduri de Schubert: Standchen și Ave Maria. Interpretarea acestor din urmă două piese demonstrează ce se întîmplă cînd doi muzicieni introvertiți – Anne Sophie Mutter și Daniil Trifonov – se întîlnesc, pentru a comunica prin muzică: emoție, dramatism, colaborare empatică. Admirabil!
Discul poate fi ascultat la Radio România Muzical luni, 20 noiembrie, de la ora 19.00, în reluare duminică, 26 noiembrie, de la ora 13.05. Sau oricînd pe site-ul proiectului Discurile anului 2017.
Cristina Comandașu este critic muzical.