Despre Excelența fără vîrstă
La 53 de ani, o cîntăreață de operă este cel mai probabil să fie la zenitul unei cariere; la 18 ani, un violonist e cel mai probabil doar elev sau student și pregătește concursuri care să-l propulseze în lumea mare de concert. Altfel stau lucrurile pentru mezzosoprana Cecilia Bartoli și violonistul Daniel Lozakovich – două excepții care demonstrează că Excelența nu are vîrstă.
Cecilia Bartoli și Farinelli
În 28 noiembrie, casa Decca a lansat cel mai nou album, cu titlul Farinelli, semnat de extraordinara mezzosoprană Cecilia Bartoli. În ultimul timp, celebra cîntăreață ne-a obișnuit cu cîte un album nou apărut la final de an, așa cum și-a obișnuit deja publicul cu apariții ieșite din comun în pozele de pe discurile sale. A fost statuie de marmură, preot ras în cap, acum apare cu umerii goi, însă cu mustăți și barbă, pentru a sublinia natura repertoriului interpretat pe discul Farinelli, arii abordate cîndva de cîntăreții castrați.
Lumea misterioasă a cîntăreților castrați suscită și astăzi interesul. Pentru că nu doar în lumea haremurilor au existat castrați, ci și în spațiul european: femeile nu aveau voie să cînte nici în biserică, nici pe scenă, așa că trebuia găsită o soluție, iar aceasta a fost castrarea băieților înainte de a intra în pubertate, pentru a-și conserva vocea pură, în registrul înalt. Epoca de aur a castraților a fost în perioada secolelor XVI-XVIII; la finalul secolului al XVIII-lea s-a renunțat definitiv la interdicția pe care o aveau femeile, așa că și necesitatea cîntăreților castrați a dispărut.
Sigur, sacrificiul cîntăreților castrați era mare; însă la fel de mare era și succesul, faima și averea lor – cei mai cunoscuți cîntăreți castrați aveau statutul de superstar al cîntăreților pop-rock de astăzi. Un cîntăreț cu faimă cîștiga de 20 ori mai mult decît un muzician oarecare; își permitea extravaganțe de tot felul, era adulat, i se compuneau arii. Nu e de mirare că multe familii sărace acceptau și, uneori, chiar solicitau castrarea unui băiat cu voce frumoasă, în speranța că succesul viitor al băiatului castrat avea să se reflecte asupra nivelului financiar al întregii familii.
Însă cîntăreții castrați nu proveneau doar din familii sărace; un caz celebru este cel al lui Carlo Broschi, cunoscut sub numele de scenă Farinelli, care era membru al aristocrației. Farinelli rămîne cel mai cunoscut cîntăreț castrat al secolului al XVIII-lea (a trăit între 1705 și 1782), cu abilități vocale uimitoare: se spunea că putea să cînte 250 note într-o singură respirație, iar ambitusul vocii lui depășea cu două octave ambitusul natural al unei voci feminine, în acut, după mărturiile contemporanilor lui.
Despre toate acestea vorbește noul album al Ceciliei Bartoli, Farinelli. Sigur, Cecilia Bartoli nu este și nu poate fi Farinelli – de altfel, noi, cei de astăzi, nu putem decît să ne închipuim cum cîntau castrații, în lipsa unor înregistrări din acele timpuri. Însă vocea Ceciliei Bartoli, versatilă, extrem de bine condusă tehnic, sensibilă, plină de viață, este idealul pentru ceea ce poate fi însemna astăzi interpretarea unor arii compuse pentru cîntăreții castrați. Discul reunește 11 arii, majoritatea semnate de Nicola Porpora, compozitorul napoletan care l-a lansat pe Farinelli și pentru care a compus opere, special pentru a-i pune în valoare calitățile vocale. Alte arii sînt compuse de fratele lui Farinelli, compozitorul Riccardo Broschi, de Geminiano Giacomelli, compozitor practic necunoscut astăzi, și Antonio Caldara. Dintre toate aceste arii, pentru mine emblema albumului rămîne cea din opera Polifemo, Alto Giove: o arie lentă, foarte expresivă, unde calitatea vocii Ceciliei Bartoli este încă mai bine pusă în lumină.
O singură arie dintre cele 11 de pe disc a fost înregistrată în 2019, cu Cecilia Bartoli alături de ansamblul Les Musiciens du Prince Monaco, condus de Gianluca Capuano. Acest ansamblu a fost înființat în 2016 la inițiativa Ceciliei Bartoli, în cadrul Operei din Monte Carlo. De curînd a venit și anunțul că, din 2020, director al Operei din Monte Carlo va fi Cecilia Bartoli. Celelalte piese de pe album au fost înregistrate în 2017, alături de ansamblul Il Giardino Armonico, condus de Giovanni Antonini, care o acompaniază pe Bartoli cu eficiență și sensibilitate.
Și în 2017, și în 2019, cînd Cecilia Bartoli împlinise deja 53 ani, vocea îi sună la fel: impecabil, sfidînd parcă natura. O nouă reușită pentru Cecilia Bartoli, această Indiana Jones a repertoriilor, cum ea însăși se numește, mereu căutătoare a noului în vechile arhive. Și încă o mențiune: acesta este al doilea album al Ceciliei Bartoli care pune în lumină lumea castraților – primul, Sacrificium, a apărut în 2009.
Daniel Lozakovich și muzica lui Ceaikovski
La vîrsta la care alții își termină liceul și se gîndesc, eventual, ce facultate să urmeze, acest violonist de 18 ani are deja o carieră internațională importantă în spate și două discuri apărute la una dintre marile case – Deutsche Grammophon.
Daniel Lozakovich este cetățean suedez, născut din părinți veniți din Bielorusia și Kîrghistan. A început studiul viorii la șase ani, din joacă: părinții credeau că era prea pasionat de fotbal și au vrut să-i ofere o alternativă. Încă de la primele lecții, profesorul și-a dat seama de talentul extraordinar al micului violonist. Daniel Lozakovich a debutat în concert cu orchestra la vîrsta de 8 ani, alături de Vladimir Spivakov, un mare violonist și dirijor rus, care l-a încurajat și susținut ulterior. Lozakovich este deținătorul unor importante premii internaționale, dar mai mult decît atît, a cîntat alături de orchestre prestigioase și dirijori importanți: Gergiev și Nelsons se numără printre ei.
Cînd avea 15 ani, Lozakovich a semnat un contract de exclusivitate cu Deutsche Grammophon. În 2018, a publicat primul lui disc la binecunoscuta casă, un curajos album cu muzică de Johann Sebastian Bach. Iar pe 18 octombrie 2019 a apărut al doilea album purtînd numele lui Lozakovich, din nou curajos repertorial, un album integral Piotr Ilici Ceaikovski, Concertul pentru vioară și orchestră fiind cap de afiș.
Spun că este o alegere repertorială curajoasă pentru că, într-adevăr, trebuie să ai curaj pentru a pune pe un disc, la 18 ani, un hit al repertoriului muzicii culte, cum este Concertul pentru vioară și orchestră de Ceaikovski, de atîtea alte ori înregistrat în trecut. Concertul lui Ceaikovski, ca și alte lucrări de pe disc, au fost înregistrate în timpul unui eveniment live ce a avut loc la Moscova pe 30 aprilie 2019 – deci, cu atît mai importantă reușita lui Lozakovich, care în compania Orchestrei Filarmonicii Naționale a Rusiei, dirijate de Vladimir Spivakov, propune o versiune pe care o pot numi fulminantă: perfect construită intelectual și tehnic, echilibrată, cu acel spirit rus pus discret în lumină, cu atenție pentru fiecare detaliu, inclusiv în tempo-urile rapide. Lozakovich își desfide vîrsta, cîntînd cu experiența unui muzician cu cel puțin 20 ani mai mare.
None but the lonely heart se intitulează albumul lui Lozakovich, preluînd numele romanței op. 6 nr. 6 de Ceaikovski, pe care Lozakovich a inclus-o pe acest disc, interpretînd-o alături de pianistul Stanislav Soloviev. Tot în versiune pentru vioară și pian regăsim Melodia din Suita Amintiri dintr-un loc drag și Valsul sentimental op. 51 nr.6, iar în versiune pentru vioară și orchestră, alături de concert, Meditația din Suita Amintiri dintr-un loc drag, Valsul-scherzo op. 34 și o transcripție a ariei lui Lensky din opera Evgheni Oneghin.
Ceaikovski i se potrivește mănușă lui Daniel Lozakovich, care reușește să treacă de mantia de focuri de artificii care înconjoară această muzică și să ne propună o incursiune filosofică în universul lui Ceaikovski, compozitorul măcinat de propriile dileme și drame interioare. O mare realizare pentru oricare violonist, cu atît mai mult pentru unul de doar 18 ani! De altfel, o confirmare a valorii acestui disc a venit și prin nominalizarea recentă la premiile ICMA – International Classical Music Awards.
Discul Ceciliei Bartoli poate fi ascultat la Radio România Muzical pe 9 decembrie, de la ora 19.00; discul lui Daniel Lozakovich a fost difuzat la radio și poate fi reascultat aici.