Declinul comuniștilor de succes

A fost comparat cu Silvio Berlusconi și mai recent cu Donald Trump pe baza faptului că e afacerist, cu o atitudine abia mascată de încredere totală în propria impunitate. Noi l-am putea compara suplimentar cu Traian Băsescu, care a avut și el un post bun în străinătate pe vremea comunismului. Este vorba de Andrej Babiš, șeful unui partid justițiar care a ieșit pe primul loc în alegerile pentru Camera Deputaților din Cehia. E adevărat, cehii mai au și Senat, dar liderul coaliției care formează majoritatea în Cameră devine prim-ministru. Așa că s-ar putea să avem de-a face cu viitorul premier ceh, după cum l-a recomandat pe Andrej Babiš inclusiv excentricul președinte Miloš Zeman.

În politica cehă, parcă a tunat și i-a adunat. Am spus de partidul care va da un premier miliardar, cu o platformă anti-corupție populistă, tușe retorice anti-UE, poate și cochetării naționaliste. Am pomenit de președintele Zeman, cu state mai vechi în panoplia bogată de declarații politice ciudate. Dar mai sînt și partidele care au intrat în parlament la aceste alegeri: „pirații” conduși de Ivan Bartoš sau „independenții” lui Tomio Okamura, scriitor și om de afaceri ceho-nipon, cu afilieri la mișcarea de extremă dreaptă a lui Marine le Pen. Pe lîngă acestea, comuniștii conduși de Vojtěch Filip nu mai par excentrici, deși pentru noi ei ar putea apărea drept o anomalie.

Dar nu e chiar așa. Comuniștii din Cehia fac parte din establishment-ul politic, și e posibil ca performanța sporită a formațiunilor extremiste cehe să se fi făcut și pe seama lor (și bineînțeles și pe seama social-democraților, a liberalilor și a conservatorilor). Altfel spus, alegerile din Cehia par să ilustreze cum noul extremism mătură vechiul extremism din politica europeană.

Comuniștii fac parte din peisajul politic ceh nu de azi, de ieri, și nici de alaltăieri, din perioada postbelică. Ei au evoluat democratic, cot la cot cu celelalte formațiuni politice, și în perioada interbelică. Cu alte cuvinte, ei nu au fost scoși în afara legii nici în anii ‘20-’30 și nici după 1989. Sînt singurii comuniști, cel puțin pe față, din Parlamentul European iar împreună cu comuniștii moldoveni, formează singurele partide parlamentare din Europa de est care și-au păstrat în titulatura oficială numele de „comunist”.

La aceste alegeri, Partidul Comunist din Boemia și Moravia, căci așa se numește formațiunea, a scos 7,8% din sufragii. Un rezultat modest față de media ultimilor ani, care se traduce în pierderea a peste jumătate din mandatele avute în legislativul anterior, ales în 2013; mai exact, o scădere de la 33 la 15 locuri din cele 200 ale Camerei Deputaților. Și astfel, comuniștii sînt pe punctul de a pierde statutul de principal partid de opoziție. Mai departe, în 2010, comuniștii cehi au avut 11%, în 2006 aproape 13%, 18,5% în 2002, 11 în 1998 și 10% în 1996. Practic, este pentru prima oară din 1990 cînd formațiunea comuniștilor cehi sau cehoslovaci nu e între primele patru partide din țară la alegerile pentru Cameră. Evoluția lor constant bună contrastează cu cea a colegilor slovaci, de care s-au despărțit după 1992. Comuniștii nu au fost interziși nici în Slovacia, dar aici au reușit să intre în parlament o singură dată, în 2002.

Excepția comunistă cehoslovacă are, cum spuneam, o tradiție. În 1925, pe cînd comuniștii români erau deja scoși în afara legii, cei cehoslovaci participau în alegeri și ieșeau pe locul doi, cu 13% din voturi. Au repetat figura și în alegerile din 1929 și 1935 (10%, locul 4 în fiecare scrutin). Au fost interziși în 1938, an în care în România au fost declarate ilegale toate partidele, cu excepția celui regal. Dar au revenit spectaculos în 1946, cînd în Cehoslovacia s-ar fi ținut singurele alegeri parlamentare libere patronate de sovietici, alături de cele din anul precedent din Ungaria. Atunci, comuniștii cehoslovaci au obținut 31% din voturi, iar liderul lor Klement Gottwald a devenit prim-ministru al unui guvern de coaliție. A fost singura guvernare comunistă din istorie rezultată după alegeri democratice, guvernare care nu va avea viață prea lungă. În 1948, Moscova s-a săturat de experimentul cehoslovac, iar membrii necomuniști ai guvernului au demisionat. Cehoslovacia intra și ea în era stalinistă, ca toate celelalte țări est-europene în care ajunsese Armata Roșie.

Ionuţ Iamandi este jurnalist la Radio România Actualităţi.

Foto: Delegație cehoslovacă la o paradă comunistă desfășurată în 1949 la Budapesta. În stînga se vede portretul lui Klement Gottwald, în dreapta cel al lui Stalin. Sursa: Wikipedia.