De la şnur la glamour
(Apărut în Dilema veche, nr. 369, 10 - 16 martie 2011)
Abia ce s-a terminat Crăciunul, că febra shopping-ului a şi reînceput. Tarabele au apărut din nou prin Bucureşti, întîi timide, apoi din ce în ce mai multe, mai tupeiste şi mai sofisticate. Au prins contur prin cartierele mărginaşe, prin jurul staţiilor de metrou, ca mai apoi să se răspîndească cu rapiditate prin Centru, lăfăindu-se în prezent în deplină legalitate şi perioadă de sărbătoare prin tîrguri special organizate. Vînzătorii sînt din toate categoriile. De meserie sau artişti plastici, studenţi la diferite facultăţi, care vor să mai facă un ban sezonier, sau pur şi simplu oameni care au un „har“ şi fac peste an, cu bucurie, „nimicuri“ din care cîştigă, dacă nu financiar, multă satisfacţie. Portretele li se schimbă de la an la an. Îi recunoşti însă după cum ştiu să-ţi „vîndă“ marfa, dar şi după cum negociază cu poliţia.
Marea tarabizare a reînceput aşadar cu puţin înainte de Valentine’s Day, o sărbătoare care, deşi încă incertă, încă pendulînd între iubire şi hulă, este un permanent subiect de talk-show-uri şi de punere pe tapet a întrebării „tradiţia încotro?“ – avînd şi o permanentă certitudine: dă bătăi de cap masculinităţii din România. Căci dacă de mărţişor se ştie că „trebuie“, de 14 februarie problema e mai delicată, lupta ducîndu-se între tradiţie, modernism, judecată, prejudecată, a fi sau a nu fi. De 1 Martie stresul se reduce, căci mărţişoarele sînt musai şi sînt de toate pentru toţi.
Mărţişoare de grabă
Pe porţiunea ce duce dinspre Bdul Constructorilor înspre metroul din Crîngaşi s-au instalat cîteva tarabe solide, adevărate corturi cu acoperiş, care par a face corp comun dintr-o parte într-alta. Unele au şi încălzire centrală – adică un cazan în care arde focul. Vînzătorii sînt înfofoliţi bine, par a face parte dintr-o mare familie, fac bancuri, se ceartă, vorbesc de la un cort la altul, tremură la unison, se împrietenesc cu cîinii vagabonzi şi beau cafea în pahare de plastic, de la Alimentara din apropiere. De multe ori apar altercaţii cu trecători, pentru că s-au instalat chiar în dreptul unei staţii de autobuz, dar afacerea e afacere, banul cere sacrificii şi nu poţi să te ai bine cu toată lumea.
În sărbătoarea de culori oferită pe tarabe, găseşti aceleaşi flori de plastic, aceiaşi ursuleţi de pluş cu inimi roşii la vedere, chiloţii tanga, sutienele cu push-up şi mereu aceleaşi broşe. Celebrele broşe care au înlocuit de cîţiva ani cu succes tradiţionalul ac de siguranţă sau boldul cu care obişnuia să se prindă mărţişorul. Sînt mai la modă acum, fiind şi mai uşor de folosit, iar majoritatea sînt ieftine şi urîte. Fie flori sau motive abstracte, cam toate sînt marca „made in China“, ceea ce te face să te gîndeşti că, dacă acum cîţiva ani, vecinii noştri bulgari ne-au „acuzat“ că le-am fi furat sărbătoarea mărţişorului (mărţişorul fiind şi o datină bulgărească), China a apărut în toată splendoarea ca o împăciuitoare globală între capră şi varză.
Deşi majoritatea sînt kitsch, mărţişoarele de cartier au avantajul că îţi ies în drum. Pentru cei grăbiţi, luaţi pe nepregătite de vreo posibilă întîlnire feminină la care nu s-au gîndit, pentru disperaţii fără timp şi fără chef, dar cu obligaţii, sînt acolo, la îndemînă şi utile.
Mărţişoare de bonton
Pentru originali, finuţi, cunoscători şi rafinaţi există mărţişoarele handmade, cel mai ades găsite prin tîrgurile special organizate în cadrul muzeelor sau al cafenelelor dichisite. Aici n-au ce căuta broşele made in China şi nici nu sînt tolerate tinichelele poleite.
La tîrgul de la MŢR, aşadar, peisajul se schimbă. În primul rînd, ai acces la el doar dacă plăteşti o taxă de 4 lei (sau 2 lei pentru pensionari şi studenţi). După ce treci de poarta de fier şi de al său bodyguard, pătrunzi într-o atmosferă de fiţe. Impresia e că aici nici vînzătorii şi nici cumpărătorii n-au vreun ţel mercantil sau consumist. Vînzătorii sînt, în marea lor parte, tineri cool, îmbrăcaţi trendy, aduc a artişti sau studenţi într-ale artei, iar produsele lor se doresc a fi mici capodopere. Ca şi pe bulevard, e înghesuială, dar lumea de aici curge şi nu se îmbrînceşte pe culoarul din mijloc, încercînd să prindă mici detalii de la o tarabă sau de la alta, negrăbindu-se să ia „ce se nimereşte“. Pentru că aici ai pretenţii.
De la intrare vezi, într-o parte, un stand cu bijuterii, în cealaltă, o masă plină cu un soi de „cărţi“ fabricate din foi de reviste şi ziare, date cu aracet. 3 lei bucata. Apoi, pe măsură ce te ia valul, de o parte şi de alta apar coşarii tradiţionali, buburuzele de odinioară, potcoavele sau ghioceii. Bineînţeles, acum sînt mai stilizaţi, mai din lînă sau din metal, florile presate sînt mai pictate, iar fluturii de plastic de altădată sînt acum din pîslă sau din seminţe. Preţurile variază între 5 şi 10 lei pentru colajele din piele modelată, ceramică, lemn, figurine diforme de lut sau animale „drăguţe“.
Vorbind de mărţişorul animal, anul acesta se pare că se poartă pisicile. Le găseşti la MŢR în orice formă, culoare, material, de la cîţiva lei inutili la serioasa sută rotundă, de la pisici de metal, la motani din sticlă, eşti înconjurat de feline pe care le poţi lua, la o adică, şi pe post de leu, urs sau veveriţă – cum încerca un comerciant să-şi convingă o cumpărătoare că totul depinde de unghiul din care priveşti. Pe o altă tarabă am descoperit şi nişte mărţişoare mai preţioase, atît la preţ cît şi la înfăţişare: bijuterii handmade de cupru cu pietre semipreţioase, de la 80 la 100 de lei setul, care priveau destul de ironic la taraba de vizavi a unor mărţişoare mai... prietenoase. Sau mai bine-zis „prietenoase cu natura“, pentru că, urmînd trendul eco-cool şi traducînd englezescul „nature friendly“, am descoperit un nou tip de mărţişoare ecologice, făcute adică din materiale reciclate (sau reciclabile, nu mi-a fost prea clar), sau pur şi simplu din bucăţi de fructe uscate şi prinse cu şnurul tradiţional.
Goana după originalitate a pus la tîrgul de mărţişor, pe o altă tarabă, o generoasă ofertă de... miere. Probabil pentru că, deşi finuţ şi elitist, pe criză e bine să fii tandru, dar logic.
Mărţişoare de bani gata
Pentru cei care respectă tradiţia, dar urăsc tradiţionalul, mărţişorul comun, care este prea „ca la ţară“, a rămas doar un motiv, îmbrăcat în haine de cadou în toată regula. De la ofertele din farmacii – căci astăzi găseşti mărţişoare pînă şi la drogheriile ce scot la înaintare oferte de pastă de dinţi, săpun sau creme, la parfumuri, bijuterii sau ceasuri, şi pînă la ofertele bancare de carduri, mărţişoarele de bani gata par a deveni cele mai facile alegeri, cînd ai mulţi bani şi puţină imaginaţie, dar mai ales cînd vrei să epatezi.
Tîrgul tradiţional organizat la Dalles a fost anul acesta asemănător cu cel de anul trecut, asemănător cu tîrgul de Crăciun sau de Paşte. Găseai aici produse pe care le poţi oferi cadou oricînd, la orice sărbătoare sau eveniment. Bijuteriilor de argint li s-a adăugat şnuruleţul; dulciurilor, CD-urilor, hainelor – aşijderea, toate prinzînd look de mărţişor prin adaosul de context alb cu roşu. Pentru că asta a devenit cel mai important, contextul. În rest, bani să fie, că de mărţişoare nu ducem lipsă.
Poate cea mai inedită ofertă a fost totuşi cea casnică. De la un stand puteai cumpăra oale, linguri şi alte accesorii de bucătărie. O cratiţă pe post de mărţişor nu e însă de colo, majoritatea femeilor învăţînd că, la preţurile pe care le au produsele de bucătărie, nu mai este cazul să faci nazuri, şi musai e să fii pragmatic, iar o tigaie de ceramică sau o oală cu fund dublu nu mai sînt considerate neavenite, deşi sînt oferite drept simbol de primăvară.
„Am primit un föhn de mărţişor“ – este o replică spusă cu bucurie de o duduie la telefon. Exact ce îşi dorise, şi uite, ocazia creîndu-se, dorinţa i s-a îndeplinit. În acest context, mărţişoarele de bani gata sînt acele cadouri pe care ţi le doreşti probabil de Crăciun, dar care din varii motive nu s-au materializat, iar 1 martie devine astfel doar o nouă ocazie de achiziţii, de la şnur la glamour fiind pentru unii doar un pas, pentru alţii – o prăpastie.