de fiecare dată vine iarna

era frig, asta știam cu toții 

dar soldatul mărșăluia prin ploaie ud, mai chinuit decît noi 

cu haine kaki și la comanda cuiva 

mergea înainte în pas de defilare, cu un zîmbet sfidător, dedicat dușmanului 

tropăia asurzitor și striga din timp 

în timp trăiască regele, trăiască poporul meu 

pe măsură ce se însera, și se făcea tot mai frig. 

carnea lui se macera în marș, vocea lui răgușea 

hainele mucegăiau, viteza lui nu scădea, armele lui nu slăbeau. 

luna reușea printre nori să îl îmbrace cu o strălucire cîntată la nai 

iubirea lui oarbă îl ducea mai departe, fiindcă nu avea nimic altceva. 

a răsunat un pufnet surd, soldatul a căzut, cu sînge curgîndu-i 

din braț, un al doilea pufnet, după care a răsuflat cu o fantă 

a căzut pe un pămînt umplut de gunoaie 

nu a știut că nu e curat, fiindcă un astfel de soldat moare curat 

ploua rece, dezolant, fiecare strop de ploaie penetra carnea ca un plumb 

cînd răsuflarea a încetat, omagiu regelui și poporului său 

a început imediat să ningă 

pentru că de fiecare dată vine iarna 

cînd avem nevoie de emoții

din volumul Cartea războiului, Editura Vellant, 2022