De ce nu recunoaște România genocidul armenilor?

Se împlinesc 100 de ani de la ziua considerată a fi momentul zero al genocidului armenilor. Pe 24 aprilie 1915, elitele intelectuale, religioase, politice și economice ale armenilor din Istanbul au fost arestate, întemnițate și ucise. Populația armeană din Turcia a început apoi să fie deportată în masă. Turcia refuză să recunoască evenimentele de atunci drept genocid. România ezită și ea să recunoască la nivel oficial că ce s-a întîmplat în 1915 constituie genocid. Însă Bucureștiul nu a recunoscut această pagină neagră a istoriei nici drept „masacru”, așa cum a făcut Germania, care a evitat în acest fel termenul. De ce a ales România această cale, care este opinia armenilor din România și care este cea a turcilor din România?  

Disputa istorică privind genocidul armean este actuală. Pînă în prezent, mai multe state europene au recunoscut tragedia de acum un secol drept genocid al armenilor. Inclusiv Parlamentul austriac, în urmă cu două zile. Tendința este una clară, pe plan european, de recunoaștere a evenimentelor drept genocid.

Ce s-a întîmplat atunci, în 1915? Armenia, precum și mulți istorici susțin că pînă la 1,5 milioane de armeni au fost uciși de forțele otomane într-o campanie gîndită să extermine etnicii armeni din Anatolia. Ankara are o viziune radical diferită și insistă că sute de mii de oameni, și nu 1,5 milioane, deci sute de mii, printre care însă și turci, și-au pierdut viețile în timp ce forțele otomane se luptau cu cele ale Rusiei pentru controlul asupra Anatoliei.

La nivel guvernamental, pozițiile sînt inflexibile. “Nici nu se pune problema să lăsăm să planeze asupra Turciei o umbră numită genocid”, spunea în urmă cu cîteva zile liderul de la Ankara, Recep Tayip Erdogan. Pe de altă parte, scuzele prezentate oficial familiilor victimelor de către administrația de la Ankara nu sînt suficiente, insistă Erevanul.

România, unde trăiesc comunități mari și de armeni și de turci, în ciuda tendinței de la nivel european, nu a recunoscut genocidul.

România, primul stat care i-a ajutat pe refugiații armeni

Varujan Pambuccian, deputat al minorității armene în Parlament, explică, la RFI, că pînă acum, nicio solicitare de recunoaștere către Parlament nu a avut șanse să fie adoptată. Care este explicația?

Raționamentul e unul simplu. Nu depunem o rezoluție a Parlamentului decît atunci cînd știm că avem un număr de voturi cît de cît clar în favoare, pentru că a depune o rezoluție și a ne trezi după aceea că pică la un scor urît e mult mai rău. În perioada aceasta și în fiecare an avem runde întregi, serii întregi de consultări cu partidele parlamentare. Din păcate pînă acum, partidele, și a fost surprinderea mea foarte mare pentru că toate parlamentare au în Parlamentul European reprezentanți care au votat rezoluția PE, partidele care au acei reprezentanți, la București se comportă altfel.

Inițial, atunci cînd s-au întîmplat evenimentele, România a fost primul stat care și-a deschis porțile către refugiații armeni și i-a ajutat, recunoaște deputatul de origine armeană.

Citiți și ascultați mai multe pe

.