Days of glory

Joi, ora 19, în sala de cinema a UNATC va avea loc proiecţia Days of Glory, regizat în 1944 de Jacques Tourneur. Discuția cu publicul va fi moderată de Andra Petrescu și Alexandru Vizitiu. 

Poate părea bizar astăzi, dar în istoria cinematografiei americane există cîteva producții hollywoodiene realizate la începutul anilor '40 care îmbrățișau valorile sovietice, prezentîndu-le într-o lumină pozitivă. Cu alte cuvinte, după mai multe decenii de propagandă anti-comunistă, Hollywoodul și guvernul american au încercat - brusc și pentru o scurtă durată - să modifice percepția spectatorilor asupra ideologiei considerate multă vreme, pînă la creșterea spectaculoasă a partidelor fasciste în Europa, drept inamicul numărul 1 al democrației și al capitalismului. Days of Glory, realizat în anul 1944 de Jacques Tourneur, cu Gregory Peck în rolul principal, este un astfel de film. Vom discuta joi seară despre contextul apariției sale și despre modurile în care Hollywood-ul a încercat ulterior să îl îngroape, alături de celelalte producții pro-sovietice pe care le-a creat și promovat.

***

"Este interesant exerciţiul de a-l clasifica pe Tourneur ca un autor de film, fiind o combinaţie între Alfred Hitchcock, Samuel Fuller, Michael Curtiz şi Ed Wood. Precum Hitchcock, deşi a copilărit în America, s-a născut, şi a realizat primele filme în Franţa, debutînd ca monteur pentru tatăl său, Maurice Tourneur . Şi tot ca Hitchcock, pe Tourneur îl preocupa să creeze o atmosferă tensionată, să redea ambiguitatea faţă de ceea ce vede personajul şi ce se întîmplă cu adevărat în jurul său. Asemenea lui Michael Curtiz, Tourneur era un regizor „la comandă”, gata să abordeze orice gen, pentru un studio sau altul (cel mai des, a lucrat cu RKO). Mai mult, criticii lui Tourneur (şi eu, pînă la un punct), l-ar clasifica drept o versiune mai seacă a lui Curtiz: The Flame and the Arrow (1950) este o copie perfectă, în ceea ce priveşte stilul, costumele şi scenografia, a filmului The Adventures of Robin Hood (1938); ceva din A.D.N.-ul filmelor Captain Blood (1935) sau Sea Hawk (1940) este prezent în Anne of the Indies. Iar fervoarea procomunistă a filmului Mission to Moscow (1943) se regăseşte în Days of Glory. La fel ca Sam Fuller, o mare parte din filmele lui Tourneur erau de categorie B. Precum Ed Wood, filmele sale de gen (Cat People, I Walked with a Zombie sau Night of the Demon) au fost redescoperite şi au beneficiat de valul de apreciere adus filmului noir de către „ziarele alternative şi revistele de film ale facultăţilor”. Bineînţeles că Ed Wood, sau Tourneur, sau Fuller, nu au fost singurii regizori „redescoperiţi”, dar tipul de filme pe care aceştia le făceau - filme cu un anumit public ţintă, care mai apoi să fie uitate - au fost în vogă mai ales în anii ’60-’70. Făcute cu bugete reduse, le lipsea imaginea imaculată, sofisticată şi glossy a filmelor de categoria A, însă tocmai acest lucru atrăgea studenţimea la proiecții .

Totuşi, filmele lui Tourneur nu au fost niciodată incompetente la nivel tehnic. Aşa cum a precizat Martin Scorsese, marca sa auctorială, atunci cînd lucra cu cele două genuri preferate, hororul şi noir-ul, ieşea la suprafaţă. Filmele care l-au lansat, realizate pentru RKO împreună cu producătorul Val Lewton, sunt Cat People, I Walked with a Zombie (1943) şi The Leopard Man (1943). Poate cel mai cunoscut element formal şi narativ al tuturor acestor filme este ambiguitatea cu care tratează prezenţa monştrilor din titlu. Spre deosebire de The Wolf Man (1943, de George Waggner), monstrul din Cat People e ascuns tot timpul în umbre, iar în I Walked with a Zombie, creatura ce apare spre sfîrşit poate fi un zombie, sau unul dintre băstinaşi, aflat într-un soi de transă. Influenţa acestor filme asupra unor cineaşti de gen provine de la accentuarea zbuciumului emoțional al personajelor sau de la inhibiţia sexuală a Irenei (Simone Simon) din Cat People ce se manifestă sub forma unui monstru."  – Alexandru Vizitiu