Das weisse Band

Nu ştiu dacă povestea pe care vreau să v-o spun e adevărată în totalitate. Unele lucruri le aflat din auzite, altele le-am văzut cu ochii mei, însă, după atîtea meciuri, nu mai puţin de 62 într-un interval de 28 de nopţi, multe au rămas neclare şi numeroase întrebări nu au încă răspuns.

Spre a lămuri neaşteptatul deznodămînt, va trebui să vă povestesc ciudatele întîmplări petrecute miercuri seară, în cea de-a doua semifinală.
 
Cred că totul a început cu fatidica profeţie a caracatiţei-oracol din Oberhausen, care a muşcat mîna stăpînului. Asta după ce Paul I, biata creatură marină aflată acum în pericol de a fi linşată, a devenit mai celebră decît papa Benedict al XVI-lea. Din acel moment, vigurosul şi disciplinatul popor de la malul Rinului s-a muiat ca o mămăligă geto-dacă (încropită la ceaun), în faţa unei „invincibile armade”.

În debutul partidei, un necunoscut pătrunde pe teren şi întinde un fir de sîrmă în calea mînjilor lui Joachim Löw. Imediat pacea Germaniei este tulburată de o serie de atentate violente comise de teroriştii separatişti catalani, Villa şi Puyol. Trochowski se enervează şi cu un şut rău intenţionat distruge răsadurile de varză de la marginea terenului. Cu doar cîteva secunde înaintea finalului primei reprize, turcul Özil (înfiat de generoasa Mutterland) se împiedică de afurisita de sîrmă, cade şi aproape că-şi rupe gîtul! O nemţoaică dolofană moare de ciudă în tribune, o alta se sinucide cu un cîrnat în faţa televizotului, iar banca de rezerve a Mannschaftului ia foc.

În partea a doua a jocului continuă dezastrul în tabăra urmaşilor lui Wagner. Bravul Neuer este găsit mort de frică, între buturi, după incursiunile tăioase şi intromisiunile nereuşite ale vagabonzilor milionari - Xabi Alonso, Villa, Pedro şi Iniesta. Printr-o ultimă izbucire de orgoliu, teutonii sunt pe punctul de a-i pune cu botul pe labe pe infractori, printr-o combinaţie diabolică Podolski-Kroos. Planul le este dejucat de vigilenţa paznicului de noapte, Iker Casillas, iar nemţii nu mai pot scăpa de bătaie, pe care se oferă să le-o aplice urîciosul Carles Puyol.

Povestea Mannschaftului se termină în semifinale, fără ca autorii celor mai crude crime din istoria Mondialului african, 4-0 cu Australia, 4-1 cu Anglia şi 4-0 cu Argentina, să fie pedepsiţi pe măsura faptelor comise. Este un fals policier apăsător, mult mai ambiţios şi mai radical decît Europeanul din urmă cu 2 ani, care a benefiaciat cam de aceeaşi distribuţie, Germania, Spania şi Olanda, ultimele două urmînd, de această dată, să-şi dispute finala.

******
Germania – Spania 0-1

Claudiu Bolozan este jurnalist sportiv. De ceva vreme, are și blog. Îl găsiți la vivir para contarla