Dansul şi navigaţia nu s-au exclus niciodată – interviu cu Antonia STANEVA

Pe Antonia Staneva am cunoscut-o la Balcic, unde lucrează vara ca secund pe vasul cu vele Alexia. De mică a făcut balet clasic la Şcoala naţională de dans din Sofia, apoi s-a reorientat către dans modern la aceeaşi universitate pe care a absolvit-o în 2014. În aceeaşi perioadă a început să danseze în trupa de balet contemporan Arabesque. Acum ea îşi continuă studiile la Academia Naţională de Muzică pentru că visează să-şi deschidă o şcoală de balet. Antonia a răspuns prompt întrebărilor mele, convingîndu-mă că la doar 20 de ani, are deja mai multe meserii.

După ce aţi studiat balet clasic, aţi trecut la partituri moderne. Aveţi roluri preferate?

În clasa a cincea am început să studiez balet clasic la Şcoala Naţională de Dans din Sofia. La 13 ani am avut probleme cu profesoara mea de balet şi am trecut printr-o criză care m-a tulburat şi m-a forţat să mă gîndesc cum să depăşesc situaţia. Am dansat cîteva solo-uri moderne pentru competiţii şi mi-a plăcut foarte mult. Apoi am schimbat profilul şi m-am înscris la dans modern, lucru care mi-a dat libertatea de mişcare şi de reflecţie. În balet clasic, rolul meu preferat este Nikiya din Baiadera, iar la cel modern sînt ataşată de mai multe spectacole.

Aţi trecut, copil fiind, de la coregrafie la navigaţie. Cum s-au armonizat cele două pasiuni?

Dansul şi navigaţia nu s-au exclus niciodată. Am trăit pe punte de mică, datorită ocupaţiei tatălui meu şi mi s-a părut firesc să încep să învăţ să navighez pe o barca simplă, cu vîsle. Părinţii m-au lăsat de la început să fac orice de mică şi nu m-au forţat niciodată spre lucruri care nu m-au atras. Cînd m-am apucat de dans au continuat să mă încurajeze dar nu cred că se aşteptau în realitate să-mi cîştig existenţa din asta. Pînă la un punct, mama a încercat să mă convingă să mă las de balet pentru că mi-a fost foarte, foarte greu, dar a renunţat cînd a înţeles cît de important era asta pentru mine. Nu aş fi reuşit fără susţinerea lor.

Dansul presupune disciplină, muncă intensă şi expresivitate. Au contat aceste exigenţe în sportul nautic?

Disciplina e necesară în viaţă orice ai face. Dacă eşti muncitor, concentrat şi disciplinat poţi reuşi în orice domeniu. Eu am dat tot ce am putut atît în dans, cît şi în periplurile mele nautice.

Ce au în comun dansul contemporan cu baletul clasic?

Limbajul corpului. Cu toţii vorbim, unii dintre noi sînt gălăgioşi, alţii tăcuţi. Există oameni care simt nevoia să vorbească mult, alţii folosesc mai puţine cuvinte. Dar nici un dansator modern nu poate fi bun fără cunoştinţe solide şi mai ales practica baletului clasic.

Ce înseamnă marea pentru dumneavoastră?

Marea e libertate şi inspiraţie, e emoţionantă şi mereu în mişcare. Se schimbă precum starea de spirit. E ca începutul vieţii.

Ce dansator contemporan în vogă vă place?

Apropos de dans contemporan, nu cred că am preferinţe, pentru că sînt de părere că există nenumărate modalităţi de a te exprima artistic. Sînt mulţi coregrafi pe care îi admir, printre ei Mats Ek şi Jiry Kilian. Dansatorul meu preferat este Sergei Polunin.

Întorcîndu-mă la bărci, ce anume se învaţă la cursurile de navigaţie?

Am copilărit la Balcic şi acolo am învăţat să navighez pe mare. Urmînd evoluţia logică pe măsură ce creşti, trebuie să schimbi tipul de barcă. Am început cu bărci mici, apoi am trecut la ambarcaţiuni mai mari, pe măsură ce am crescut şi eu. Pentru mine navigaţia rămîne un hobby, nu îmi imaginez că ar putea deveni vreodată meseria mea, dar sînt recunoscătoare că o pot practica, pentru că, printre altele, mi-a oferit enorm.

Ce planuri de viitor aveţi?

În afară de dans, predau lecţii de balet copiilor mici şi urmez cursuri de pedagogie la Academia Naţională de Muzică din Sofia. Acumulez experienţă şi cunoştinţe noi pentru a fi capabilă să-mi deschid pe viitor propria şcoală de dans şi poate, sper eu, va fi inclusă într-un lanţ mai mare de şcoli de dans. Voi vedea... 

a consemnat Roxana CĂLINESCU

Foto: Svetoslav Nikolov