Cutia Pandorei
Filmul Die Büchse der Pandora (Cutia Pandorei, Germania, 1929, regie Georg Wilhelm Pabst) rulează luni, 18 noiembrie, de la orele 19 (cu subtitluri în limba engleză), în sala de cinema a UNATC, în cadrul Cineclubului Film Menu. Discuția ulterioară proiecției va fi moderată de Simona Mantarlian și de Ioana Moraru. Intrarea este liberă.
Istoricul de film Henri Langlois a afirmat, la un moment dat, că “There is no Garbo! There is no Dietrich! There is only Louise Brooks!” Probabil că afirmația cu pricina nu ar fi fost rostită niciodată dacă Georg Wilhelm Pabst nu ar fi regizat, în 1929, Die Büchse der Pandora, în care Louise Brooks joacă rolul lui Lulu.
Pabst, recunoscut pentru colaborările cu actrițele sale, a descoperit-o pe Greta Garbo și a luat-o în filmul său din 1925, The Joyless Street, iar Leni Riefenstahl a jucat în The White Hell of Pitz Palu, filmul regizat de Pabst în 1929. Înainte de Die Büchse der Pandora, Louise Brooks era o tînără actriță americană măruntă, pe care Pabst a văzut-o pentru prima oară în A Girl in Every Port (1928), filmul lui Howard Hawks, după îndelungi căutări a unei actrițe potrivite pentru Lulu, rolul principal, în care fusese la un pas să o distribuie pe Marlene Dietrich. Brooks, a cărei frumusețe părea impersonală, așa cum a descris-o Pauline Kael, atingea echilibrul dintre inocență și fatalitate sau spontaneitate și manipulare, pe care Pabst îl căuta pentru Lulu; colaborarea dintre cei doi s-a dovedit a fi definitorie, atît pentru regizor, cît și pentru actriță.
Adaptat după două piese scrise de Frank Wedekind, filmul este povestea deloc moralizatoare a lui Lulu, o tînără mai puțin respectabilă de care foarte respectabilul Peter Schön încearcă să se despartă, pentru a se căsători convenabil cu o altă femeie. Logodnica îl prinde însă pe Schön cu amanta sa, ceea ce îl obligă să se căsătorească în cele din urmă cu Lulu. În noaptea nunții, însă, mirele află că proaspăta sa soție l-a sedus pe Alwa, fiul său. Schön îi dă un pistol lui Lulu, obligînd-o să se sinucidă, dar, în urma unei lupte, cel care moare este el. Lulu este condamnată de crimă, dar reușește să fugă cu ajutorul cîtorva prieteni. În urma unor alegeri mai puțin inspirate, Lulu ajunge în Londra, unde trăiește la limita subzistenței și practică prostituția, pînă într-o noapte, cînd, de Crăciun, ajunge să fie victima lui Jack Spintecătorul.
Deși Louise Brooks, care a declarat la un moment dat că a simțit că s-a jucat pe ea însăși, este acum apreciată pentru jocul naturalist prin care a creat-o pe Lulu, în 1929 era considerată o venetică și o paria, nicicum potrivită pentru a juca rolul unei tinere berlineze; nemaipomenind că în 1929, zilele filmului mut erau deja pe sfîrșite, studiourile îl priveau ca pe o investiție instabilă, iar publicul îl privea neîngăduitor. În mod inutil, Pabst a încercat să exploateze această antipatie născută de Brooks ca pe un artificiu de publicitate, deoarece Die Büchse der Pandora a fost, în cele din urmă, primit foarte prost în Germania. În memoriile sale, Louise Brooks a notat că "Berlin had rejected its reality when we made Pandora’s Box and sex was the business of the town. At the Eden Hotel, where I lived in Berlin, the café bar was lined with the higher-priced trollops. The economy girls walked the streets outside. On the corner stood the girls in boots, advertising flagellation. Actors’ agents pimped for the ladies in luxury apartments in the Bavarian Quarter. Race-track touts at the Hoppegarten arranged orgies for groups of sportsmen. The nightclub Eldorado displayed an enticing line of homosexuals dressed as women. At the Maly, there was a choice of feminine or collar-and-tie lesbians.”