Cum v-aţi petrece sfîrşitul lumii?

Apărut în Dilema veche, nr. 100, 16 decembrie 2005

Nota redacţiei, martie 2012: Cînd Dilema veche aniversa o sută de numere, Alex. Leo Şerban ne-a provocat să medităm la "sfîrşitul lumii". Pe atunci nu prea se vorbea despre 21.12.2012 şi alte asemenea date fatidice... Mai jos, răpunsurile date la ancheta lui Leo de cîţiva colegi de redacţie.

Magdalena BOIANGIU

Vreau să petrec sfîrşitul lumii exact aşa cum va petrece lumea sfîrşitul meu.

Marius CHIVU

Cum îmi închipui că există măcar o infimă secundă în care fericirea tocmai împlinită te săgetează cu presimţirea sfîrşitului lumii, retuşez răspunsul de la întrebarea 7 din Chestionarul lui Proust. Aşadar, mi-ar plăcea să-mi petrec sfîrşitul lumii pe veranda căsuţei din Provence, sporovăind cu Ea despre nimicuri şi privind nostalgici, prin pereţii de sticlă ai paharelor cu vin, căderea uriaşilor meteoriţi ce ridică spre cerul roşu al asfinţitului delicate ciuperci de praf şi pulbere în miros de lavandă...

Radu COSAŞU

Aş fi un lamentabil demagog,
un laş second-hand
un oportunist de doi bani,
un uituc etern culpabil,
un frivol renegat,
în fine, un cinefil învins de telejurnalele trecătoare,
dacă aş petrece sfîrşitul lumii altfel decît am decis-o în urmă cu peste treizeci de ani şi anume:

văzînd scheciul acela fără de pereche în care Stan şi Bran se duc să vîndă un brad de Crăciun lui James Finlayson. Nu mai puţin genialul acela saşiu şi mustăcios îi refuză şi cei doi purced minuţios să-i distrugă grădina, maşina, casa, pînă la ultima clapă a pianului, jucînd o ţurcă feroce cu bibelourile omului. Eugen Ionescu scria că după acest scheci orice televiziune ar trebui să anunţe sfîrşitul emisiunii şi totodată al lumii. De cînd el mi-a confirmat opţiunea - cu autoritatea şi competenţa sa în tot ce împerechează fatal sublimul cu caraghiosul - mă simt ceva-ceva mai liniştit în aşteptarea acelui Ză End.

Cristian GHINEA

Dragă Leo,

Îmi pare rău, dar trebuie să te anunţ că, în mod obiectiv şi necesar, sfîrşitul lumii nu îi va privi pe analiştii politici.
Păi, gîndeşte-te şi tu ce material minunat am avea de analizat, catalogat şi concluzionat. Ce sfîrşit al lumii ar fi ăla fără concluzii?! Toţi ciudaţii lumii cu gîndire catastrofică se vor lăuda că au avut dreptate şi e nevoie de cineva să îi contrazică. Toţi ziariştii neamului vor spune "ca la noi la nimenea" şi va fi nevoie de o privire de comparatist să le spună: stai, dom'le, că e sfîrşitul lumii şi la bulgari, ba chiar şi în UE. Dar în primul rînd va fi nevoie de analişti să spună cum acest eveniment putea fi evitat, care au fost cauzele obiective, care politicieni sînt de vină şi cum să nu se mai repete. Vorba Adei Milea: "o altfel de lume dac-am avea / altfel ne-am bate joc de ea". Păi, nu se poate, nu?
Sper că pînă şi tu îţi dai seama, în al unşpelea ceas, de ce analiştii politici au o misiune socială mai importantă decît orice altă categorie, ca de pildă criticii de film.

Oricum, după sfîrşitul lumii va exista o altă lume. Să spunem că euglena verde preia conducerea. E musai să rămînem noi, să le explicăm euglenelor, de la bun început, ce şi cum. Dacă aţi rămîne voi, criticii de film, le-aţi băga numai prostii în cap: că de ce sînt ele verzi şi nu albastre, că mai bine ar fi fost oranj şi că nu e o ruşine să fii, la o adică, o euglenă bej, dacă aşa îţi spune coarda ta de artistă. Asta în ciuda faptului că noi, analiştii, ştim că o euglenă bej, oranj sau albastră e incapabilă de fotosinteză, deci contraproductivă pentru noua lume.

Oricum, eu personal voi fi foarte ocupat de sfîrşitul lumii, gîndeşte-te cîte televiziuni vor transmite live evenimentul.
Îmi pare rău de tine, dragă Leo, dar dacă nu ţi-a plăcut şcoala...

Cu prietenie.

Stela GIURGEANU

Ciocolată elveţiană. Vin Tokay băut din pahare de cristal. Undeva departe, o terasă închisă, de sticlă, de unde s-ar vedea Rinul. Amalia Rodrigues, Leonard Cohen şi, poate, mai pe seară, cînd deja efectul vinului unguresc îşi va fi făcut din plin efectul, ceva Frank Zappa. Kiwi şi portocale. Probabil struguri, dar numai din cei fără sîmburi. Probabil şi smochine, dar în mod categoric, fistic. Bineînţeles, fiind sfîrşitul lumii, îmi voi permite să fiu din plin egoistă. Să nu mă mai intereseze absolut nimic, decît propria-mi plăcere. Aşa că numai compania "lui", a vinului Tokay şi a vecinătăţii Rinului.
Aş face dragoste toată ziua.

Andrei MANOLESCU

Cum mi-aş petrece ultima zi înaintea apocalipsei? Aş vrea să fac ceea ce fac în fiecare zi. Ar fi probabil mult mai greu, pentru că n-ar mai funcţiona nimic. Eu totuşi aş încerca, din convingerea că sfîrşitul lumii nu e decît un zvon. Jurnalist fiind, nu mai cred în realitatea unei astfel de ştiri. Nu există sursă destul de credibilă care să mă facă să cred aşa ceva. Probabil că într-o asemenea zi ar fi ca şi cum ar veni la putere babele cu basmale. Coruri de babe ar înălţa bocete în piaţa publică, toţi misticii ar ţine prelegeri, iar paranoicii şi-ar privi satisfăcuţi împlinirea scenariilor. Aş comenta toate astea ca ziarist. Aş lua interviuri pe stradă, chiar dacă mi s-ar spune că nu mai are cine să le asculte sau să le citească. I-aş întreba pe văicăreţi de ce le e frică de sfîrşitul lumii, aş căuta oameni ca mine care să nu creadă şi aş vorbi cu tinerii gata să se dedea la experienţe ultime, care de care mai năstruşnice. Aş încerca să aflu cine stă în spatele acestui zvon, cărei eminenţe cenuşii îi foloseşte crearea de panică la nivel mondial. Aş munci deci serios în acea zi şi apoi, aşa cum am mai spus, convins că nu se va întîmpla nimic, m-aş duce liniştit acasă, în aşteptarea momentului de după, pentru a rîde de toată nebunia. Probabil că n-aş putea rîde însă în public, n-aş putea să le aduc aminte oamenilor că eu n-am crezut, fiindcă m-ar lua la bătaie. Dacă nu cumva m-ar băga la închisoare. Mulţi ar continua să spună că sfîrşitul lumii a venit, chiar dacă el n-a venit.

Iaromira POPOVICI

Alături de copilul meu, uitîndu-mă la un film cu happy-end şi morală Disney, sau aşteptîndu-l pe Moş Crăciun.

Simona SORA

Ultima dată cînd a fost sfîrşitul lumii, am aflat doar cu vreo patru ore înainte. Claudiu era la editură, Dora avea religie, oră de la care nu o mai deranjez, de cînd - ultima dată cînd a lipsit - m-a trimis cu reportofonul să înregistrez "povestea". Aşa că, m-am descurcat cum am putut.
În prima oră, m-am gîndit la cele trei lucruri pe care le-am început şi nu le-am terminat niciodată: un roman despre un negustor melancolic, o carte despre trup şi o revistă literară pentru oameni. De-aş mai fi avut măcar trei luni!
În cea de-a doua oră, am dat mai multe telefoane eschatologice: scuze, iertăciuni, mintea cea de pe urmă.
În ora a treia, am repetat telefoanele, rectificînd aproape tot.
În ultima oră, m-am aşezat în fotoliu, am luat un sedativ homeopatic (pentru că nu dă dependenţă), cu îngheţată Nirvana. Cea cu bucăţele de ciocolată. Am continuat, pînă la sfîrşit, cu Nirvana goală, fără retrospectivă, fără regrete, fără nimic.

Dan STANCIU

Un eveniment unic şi nemaivăzut precum sfîrşitul lumii va fi, îmi închipui, un mare spectacol. Aşa încît, la căderea cortinei peste ce-a fost şi nu va mai fi, voi aplauda şi voi striga cît mă va ţine gura: "Bis!".
Apoi (dacă rămîne vreme), aş da o fugă pînă-n strada Pacienţei, la un amic de-al meu, pentru a regula cu dînsul nişte afaceri urgente ce nu suferă amînare. Deşi parcă văz că amicul n-are să fie acasă, fiind dus şi dumnealui să admire sfîrşitul lumii, cu consoarta dumisale, în Cişmigiu.

Alex. Leo ŞERBAN

Borges spunea că moartea îi face pe oameni "grandilocvenţi şi patetici"...
Cum mi-aş dori să petrec sfîrşitul lumii? Singur, privind îndelung tot ceea ce nu va mai fi: grădina din faţa casei, strada, parcurile, cartierul, obiectele din apartament - atîtea lucruri inutile şi dragi...
Mi-aş petrece ziua contemplînd, mut, casete video cu Discovery, National Geographic, Teleenciclopedia...
Aş mai vedea cîteva ultime imagini cu Marilyn - inclusiv acelea în care, într-un halat alb, îmi face cu mîna şi-mi trimite bezele de la o fereastră...
M-aş pătrunde, voluptuos şi van, de ceea ce este - de la infinitul mic la infinitul mare, trecînd prin infinitul mijlociu în care ne-am trăit vieţile...
Iar apoi m-aş sinucide, cu o secundă înainte de Sfîrşit, pentru a lua cu mine lucrurile încă vii.

Mircea VASILESCU

Sper "să mă prindă" dormind şi visînd la facerea lumii.