Cum se lansează tinerii pianiști de astăzi
Poate că lumea muzicii clasice nu pare atît de complicată la prima vedere, în fond, muzica clasică este o oază de liniște pentru cei care preferă să intre în acest univers, ca ascultători. Însă pentru cei care sînt de partea cealaltă, pe scenă, situația este foarte complicată: o lume concurențială foarte puternică, un nivel foarte înalt tehnic, un ritm de viață pentru care trebuie să ai nervi de fier, necesitatea de a avea o echipă pentru promovare. Și, da, o doză bună de noroc, pentru a ajunge să fi ascultat de persoane-cheie care îți pot decide viitorul. De la sine înțeles, talent peste medie și multă muncă.
Nu sînt prea multe căi prin care tinerii muzicieni pot accede către o carieră internațională, de fapt, niciodată nu au fost. Una este cea a concursurilor de înalt nivel: unele dintre ele sînt cu adevărat o rampă de lansare în viața mare de concert. Alta, este cea a Providenței: să fii ascultat de persoane care ar putea lua o decizie potrivită, care ar putea să te programeze într-un concert, de pildă, sau te-ar putea recomanda unui manager dintr-o agenție mare. Și, în fine, să intri între artiștii unei case de discuri, direct interesată să-și vîndă produsele, deci, să-și promoveze muzicienii.
Sînt însă destul de rare cazurile cînd un tînăr muzician ajunge în atenția lumii internaționale fără a fi cîștigat concursuri de mare calibru. Dar sînt și astfel de cazuri și despre două asemenea cazuri găsiți detalii în continuare.
Pianistul Jan Lisiecki – Chopin și un copil-minune
S-a născut la Calgary, în Canada, pe 23 martie 1995 – tocmai a împlinit, deci, 22 ani. Provine, după cum sugerează și numele, dintr-o familie plecată din Polonia și acest lucru a fost, se vede, definitoriu pentru parcursul său muzical. Pentru că în patria părinților săi a cunoscut consacrarea: avea doar 13 ani în 2008, cînd a fost invitat să cînte Concertul nr. 2 de Chopin la festivalul polonez „Chopin și Europa sa” (un festival de înalt nivel, cu oaspeți de talia Festivalului Enescu). Un an mai tîrziu, a cîntat la Varșovia și Concertul nr. 1 de Chopin. Înregistrările ambelor concerte au fost puse pe un disc editat de Institutul Fryderyk Chopin din Varșovia. Iar discul a primit reacții entuziaste la nivel internațional în prima jumătate a anului 2010; în octombrie 2010 (să nu uităm, Lisiecki avea doar 15 ani!), tînărul pianist semna un contract de exclusivitate cu o celebră casă de discuri, Deutsche Grammophon. Pînă în prezent, Deutsche Grammophon a lansat patru discuri purtînd semnătura lui Jan Lisiecki.
Cel mai nou disc a apărut pe 10 martie 2017 și cuprinde lucrări pentru pian și orchestră de Frédéric Chopin, însă acele opusuri mai puțin cunoscute publicului larg decît celebrele concerte pentru pian și orchestră: Andante spianato și Marea poloneză briantă op.22, Rondo à la Krakoviak op.14, Variațiuni op.2 pe tema La ci darem la mano din opera Don Giovanni de Mozart, Fantezia op.13 pe teme poloneze. Înregistrările au fost realizate alături de Orchestra Elbphilharmonie a Radiodifuziunii din Hamburg, sub bagheta dirijorului polonez Krzysztof Urbanski. Discul este completat de o nocturnă de Chopin pentru pian solo.
Jan Lisiecki a fost un copil-minune, pentru că doar astfel poate fi explicată maturitatea sa interpretativă și tehnica strălucitoare pe care o are nativ. Unul dintre precedentele sale discuri cuprindea integrala studiilor pentru pian de Chopin: doar un adolescent-minune de 18 ani ar fi putut să obțină o versiune atît de spectaculoasă, artistic și tehnic, a dificilelelor studii chopiniene.
La 21 ani, cîți avea cînd a înregistrat ultimul său disc, Lisiecki avea în față provocări importante: să arate că a depășit cu bine stadiul copilului-minune (și știm cîte talente s-au pierdut după anii de copil-minune), să arate că este un artist matur, capabil să impresioneze nu neapărat prin vîrsta sa fragedă, ci prin realizările sale artistice. Legătura lui Lisiecki cu Chopin e definitorie, însă el nu a mai revenit la concertele pentru pian și orchestră, ci și-a dorit să abordeze acest repertoriu despre care reprezentații Deutsche Grammophon spun că nu prea mulți dintre artiștii lor l-au abordat. O viziune prudentă pentru Lisiecki, dar cîștigătoare pentru toată lumea: publicul are acces la noi înregistrări cu acest repertoriu foarte frumos și spectaculos, casa de discuri își îmbogățește repertoriul, pianistul punctează o experiență nouă.
Jan Lisiecki nu este tipul de artist care poate atrage prin excentricități; el este un pianist care impresionează prin frumusețea sunetului, echilibrul concepției, naturalețe și o tehnică strălucitoare pusă doar în slujba servirii sensului muzical. Ceea ce se poate ușor descoperi la audiția noului săi disc Chopin, disc difuzat la Radio România Muzical și posibil de reascultat oricînd pe site-ul proiectului Discurile anului 2017.
Vanessa Benelli Mosell, Stockhausen și Rahmaninov
Cu un alt temperament și figură artistică este pianista italiană de 29 ani Vanessa Benelli Mosell, care în 24 februarie 2017 și-a lansat al treilea său disc pentru casa londoneză Decca. Vanessa Benelli Mosell – nu doar o tînără blondă cu alură de fotomodel, ci o pianistă ambițioasă, care încă de la 7 ani era acceptată, cu dispensă, la Academia Internațională de Pian de la Imola; ulterior a studiat la Moscova, la Conservatorul Ceaikovski, cu Mihail Voskresensky și la Colegiul Regal de Muzică din Londra, cu Dmitri Alekseev. A apărut pe scene importante din Europa; cariera ei a dobîndit însă o nouă anvergură după ce și-a găsit o marcă proprie, aceea de a fi pianista care interpretează muzica lui Karlheinz Stockhausen. În 2015 și 2016, sub semnătura pianistei Vanessa Benelli Mosell au apărut două discuri pe care regăsesc lucrări de Karlheinz Stockhausen, care este considerat unul dintre marii compozitori ai secolului XX, un creator de avangardă. Iar interesul Vanessei Benelli Mosell pentru muzica lui Stockhausen nu este de dată recentă; compozitorul s-a stins din viață în 2007 și tînăra pianistă studiase deja sub îndrumarea lui.
Însă Vanessa Benelli Mosell a fost conștientă că marea încercare este abordarea repertoriul cult consacrat; și a înregistrat Concertul nr. 2 pentru pian și orchestră de Serghei Rahmaninov, unul dintre cele mai cunoscute concerte pentru pian, alături de Orchestra Filarmonicii din Londra, sub bagheta dirijorului ucrainean Kirill Karabits. Discul este completat de o altă lucrare de Serghei Rahmaninov: Variațiunile op.42 pentru pian solo pe o temă de Corelli.
Vanessa Benelli Mosell nu a studiat doar muzica rusă la Conservatorul Ceaikovski, ci și limba rusă și afirmă că i se pare dificil de înțeles muzica rusă dacă nu cunoști și limba rusă. Cu siguranță, a fi învățat alături de maeștri ruși ai pianului este un mare avantaj în abordarea Concertului nr. 2 de Rahmaninov. Vanessa Benelli Mosell merge pe urmele altor pianiști consacrați, cu o versiune echilibrată, foarte strălucitoare tehnic, poate un pic mai rece decît ne-am fi așteptat, însă valabilă muzical. Și rămîne la fel de convingătoare și în dificilele Variațiuni pe o temă de Corelli.
Noul disc al Vanessei Benelli Mosell poate fi ascultat luni, 3 aprilie, de la ora 19.00 la Radio România Muzical, în reluare duminică, 9 aprilie, de la ora 13.05 sau oricînd pe site-ul proiectului Discurile anului 2017.
Cristina Comandaşu este critic muzical.