Cum să construieşti o pădure

12 septembrie 2011   Dileme on-line

Am ajuns în campusul Tăşuleasa Social pe un drum forestier, accidentat, decupat parcă dintr-o vedere veche. Afară ploua cu picături mici, dese şi reci, ca într-o lună de toamnă. Tot dealul Tăşuleasa era înconjurat de ceaţă. În poarta campusului, îmbrăcat într-un tricou negru pe care scria TĂŞU, Alin Uhlmann Uşeriu, preşedintele Tăşuleasa Social, omul care acum 10 ani s-a întors din Germania să facă în România un ONG, ne-a primit cerîndu-şi scuze pentru „vremea urîcioasă”.

O mînă de jurnalişti din betoanele bucureştene, aduşi în vîrful muntelui cu un 4x4, au venit să vadă noul proiect Tăşuleasa Social – o Pădure Pedagogică. Altfel spus, o suprafaţă de trei hectare în care toţi voluntarii care trec prin ONG învaţă, prin exemple practice, relaţia dintre om, pădure, animale şi apă. Sau relaţia omului cu lumea naturii, după cum ne spunea Alin în timp ce mergeam prin ploaie către pădure: „Nu ştiu cum şi de ce, dar omul, cînd creşte mare, îşi bate joc de apă şi de pădure. Pe una o umple de gunoaie, pe alta o taie. Cred că asta se întîmplă din cauza lipsei de educaţie. În această Pădure Pedagogică noi vrem să educăm tinerii, să le spunem cît de importantă este natura.”

Lecţia despre natură care nu se predă la şcoală

După ce am trecut de casa în care dorm voluntarii, am mers pe un drum construit cu pietriş spre prima lecţie – Apa. Voluntarii, conduşi de Alin, au construit aici o staţie de tratare şi epurare a apei care nu foloseşte nici un compus chimic, iar tinerii pot vedea cum apa care iese din fosa septică devine apă pură. Sînt în total 29 de elemente practice în acest parc. Trebuie vizitat. Asta este şi una dintre marile dorinţe ale lui Alin: „Aş vrea ca toţi copiii din România să viziteze această Pădure Pedagogică. Noi am facut aici ceva care să rămînă. Am curăţat multe albii, multe păduri, dar toate s-au murdărit la loc şi asta pentru un tînăr este foarte frustrant. Pădurea Pedagogică apaţine fiecărui copil care ajunge la Tăşuleasa Social”.

Mulţi copii ajung anual aici. Din toate colţurile ţării. Anul acesta, de exemplu, Pădurea Pedagogică a fost construită şi amenajată de 400 de voluntari veniţi din Suceava, Bistriţa, Cluj, dar şi din Republica Moldova sau Germania. Noi ne-am întîlnit acolo cu un grup de la Liceul „Sava” din Bucureşti. Fetele cu care am stat de vorbă erau aşa de mici şi de firave, mă întrebam ce muncă puteau face aici. Sara are 16 ani, este micuţa grupului şi cea mai vorbăreaţă. Parcă mi-a citit gîndurile: „Cînd am venit aici, nici nu ştiam ce este şmirghelul. Acum ştiu să şmirgheluiesc în funcţie de tipurile de lemn. Am tăiat şi lemne, aşa cum pot eu… Am adunat flori din pădure, am făcut buchete şi am decorat foişorul în care stăm acum.” Colega ei, Irina, a rămas impresionată de atmosfera din campus: „Eu mă simt ca în tabără. Toată lumea e prietenă cu toată lumea. Nu contează cîtă treabă avem, ne ajutăm între noi, chiar dacă ne vedem pentru prima dată. Şi toţi sînt dispuşi să facă multe pentru… lume”.

„Pădurea Pedagocică este locul în care se plantează idei”, le completează pe fete Ana Szekely, directorul executiv al asociaţiei, voluntar în Tăşuleasa de şapte ani: „Viziunea noastră este ca, într-o bună zi, toţi cei care au trecut măcar o dată pe aici să schimbe România într-o ţară în care regulile nu sînt făcute pentru a fi încălcate.” Fetele au promis că vor ţine minte şi vor aplica acasă tot ce au aflat aici.

Sprijin de la oamenii de cultură

De-alungul timpului, la Tăşuleasa Social s-au strîns, pe lîngă jurnalişti şi voluntari şi multe personalităţi culturale. Am întîlnit-o în campus pe Ada Milea, ea susţine proiectele ONG-ului de mulţi ani, a şi compus două cîntece despre voluntarii de la Tăşu. Am stat de vorbă la lumina torţelor suedeze cu scriitorii Cecilia Ştefănescu, Florin Iaru, Marin Mălaicu – Hondrari şi cu Dan Coman.
Regizorul Tudor Giurgiu şi echipa Festivalului de Film Transilvania erau hotărîţi să proiecteze un film în aer liber, dar vremea a fost „urîcioasă”, aşa că ne-am adăpostit şi l-am ascultat pe Nucu Pandrea cîntînd la frunză. Înainte de a-şi începe recitalul, i-a strigat lui Alin: „Ce-am găsit aici este dumnezeiesc. Băi, aţi făcut o treabă fantastică! Mă duc acasă mai bogat decît am venit!”.

O treabă fantastică a făcut şi fotograful Cosmin Bumbuţ, unul dintre voluntarii vechi ai asociaţiei, care timp de trei săptămîni a mers în pădurile din şără şi-a ales cîte un arbore şi l-a transformat în personaj. Cei care vor vizita Pădurea Pedagogică în următorii cinci ani se vor întîlni, în drum spre „sala de curs”, cu personajele din expozitia permanentă Portrete din pădure. „Am început să mă gîndesc la acest proiect încă din 2004, dar abia în 2011, la Tăşuleasa Social, am găsit sprijin şi l-am finalizat“, ne-a spus Cosmin cînd ne-a făcut cunoştinţă cu arborii fotografiaţi.

Tăşu are 10 ani

2011 este Anul Internaţional al Pădurilor şi Anul European al Voluntariatului. În august Tăşuleasa Social a împlinit 10 ani de activitate. În tot acest timp, s-au plantat aproape 150.000 de puieţi, s-au curăţat 200 de tone de gunoi din păduri şi de pe albiile rîurilor, s-au renovat şi dotat 10 şcoli rurale şi mai multe grădiniţe, au fost aduse din Germania medicamente în valoare de peste 1.000.000 de euro pentru spitale, centre sociale şi azile de bătrani, iar împreună cu o organizaţie germană au fost oferite aproape 65.000 de cadouri de Crăciun copiilor din sate izolate din Bistriţa-Năsăud. Iar anul acesta s-a lansat Pădurea Pedagogică. Toate aceste lucruri au fost făcute împreună cu cei peste 10.000 de voluntari.

Un răsărit de soare pe muntele Tăşuleasa, o strachină din lut cu tocăniţă făcută de Tanti Efti, mama lui Alin, o poveste de noapte, cînd afară plouă cu picături mici, reci şi dese şi, cel mai important, o lecţie despre a fi om. De asta îmi place aici. De asta voi reveni. De asta copiii mei vor fi voluntari la Tăşuleasa Social.

Galeria foto aici.

Adina Dragomir este reporter la Radio România Cultural.
 

Mai multe