Cum ne mai jucăm

10 aprilie 2013   Dileme on-line

Dilema veche de săptămîna aceasta încearcă să afle dacă ne jucăm altfel, copii şi adulţi, şi de ce: "Care sînt formele și funcțiile ludicului în acest moment? De-a ce se mai joacă copiii și care mai sînt jocurile adulților? Le controlăm sau sîntem dependenți de ele? Le folosim sau sîntem folosiți prin jocuri, în această vîrstă a civilizației obsedate de timp, de ideea de eficiență și libertate?" se întreabă Marius Chivu în "Argument". Ne lămuresc, printre alţii, istoricul Alexandru Ofrim, psihoterapeutul Mugur Ciumăgeanu, specialista în ludificare Sandra Ghițescu.

vorbeşte despre noile riscuri ale vorbitului în public: "Am avut de-a face cu situații mult mai stînjenitoare. O asemenea situație este, de pildă, aceea în care un jurnalist – mai mult sau mai puțin autorizat – se decide să rezume „cu cuvintele lui“ mesajul pe care te-ai străduit să-l transmiți.(...) Constați, dezarmat, că poți fi victima oricărui incompetent zglobiu prezent în sală, care – fără să te consulte – te compromite public, cu aerul că-ți face un serviciu."

îi ia un interviu lui

, unul dintre puţinii interlocutori care răspund la obiect şi care nu se plîng de România. 

consemnează dialogul avut, la Clubul Dilema veche, cu scriitoarea

, agenta literară

și

, responsabil, pînă nu de mult, cu programele de formare a traducătorilor străini din cadrul Institutului Cultural Român, pe tema participării României la tîrgurile internaționale de carte. 

analizează schimbările în statutul animalelor de casă şi în industria acestora: ”Urmărind traiectoria animalelor de companie, putem identifica o mutație a concepției despre familia umană și, mai ales, o reconfigurare a ordinii domestice. Căci din momentul în care un animal doarme toată viața în casa ta, eventual cu tine în pat, mănîncă și vorbește cu tine, are un nume și primește cadouri de ziua sa, și este dus la cimitir și jelit ca un membru al familiei cînd moare, acel animal face, inevitabil, parte din spațiul tău domestic, din cercul tău de intimitate privată.” 

continuă seria portretelor pitoreşti cu...Negrul din TGV. 

Mai multe