Cu poliţia la teatru
Dube de poliţie în faţa teatrului; cordoane de jandarmi în jurul clădirii; control amănunţit, mai ceva ca la aeroport, la intrarea în sala de spectacol. Se întîmplă la Paris, unde trei spectacole care ating tema credinţei (produse de Rodrigo Garcia şi de Romeo Castellucci) au stîrnit indignarea unor organizaţii catolice care boicotează acum teatrele respective. Nu s-a ajuns încă la sticle incendiare – deşi unii dintre protestatari au promis „infernul” – dar metode să terorizezi spectatorii sînt destule. Cei vizaţi de „imprecaţii” sînt în primul rînd regizorii Romeo Castellucci; însă şi ceilalţi artişti şi chiar şi personalul teatrului şi spectatorii sînt vizaţi de ouăle şi roşiile aruncate de creştinii ultragiaţi, notează Le Nouvel Observateur, care mai descrie descrie scene foarte violente, cu oameni înjuraţi şi busculaţi la intrarea la teatru.
Aceste episoade redeschid dezbaterea – anticipată de scandalul caricaturilor daneze – despre limitele toleranţei religioase şi despre libertatea de exprimare şi de creaţia artistică.
„Franţa anului 2011 poate redeveni tot atît de obscurantistă şi de intolerantă precum a fost în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea? Să aibă catolicii noştri zişi „integrişti” vocaţia de-a fi chiar atît de lamentabili, de periculoşi şi de caricaturali cum sînt acei fundamentalişti musulmani care vor să îngrozească lumea cu nebunia lor sîngeroasă? În faţa deversării de imprecaţii, în faţa neînţelegerilor, în faţa refuzului de a dialoga care acompaniază spectacolele de la Théâtre de la Ville şi de la Théâtre du Rond-Point, merită să ne punem această întrebare.”
„Îţi vine să crezi că nici unul dintre manifestanţi nu a văzut vreuna dintre piese, cea ce, în general, e adevărat; sau că cei care le-au văzut sînt ori de rea credinţă, ori complet idioţi. Căci neînţelegerea e totală. Aceste spectacole nu justifică în nici un fel valurile de indignare, torentele de imprecaţii. Dimpotrivă, ele sînt opere ale unor artişti de cultură creştină care sînt dezamăgiţi de ceea ce au crezut. (...) De alfel, delictul de blasefemie nu există în Franţa, fiecare e liber să-şi reprezinte şi să critice religiile”.
(Matei Martin)