Cu părinţii ascunşi pe lîngă casă
Poate că minimalizez cînd spun că, mai bine de un an, agenda publică este din ce în ce mai des şi intens pătrunsă de veşti despre persoane publice care pleacă sau se pregătesc să plece la închisoare. Poate exagerez cînd zic că o culme a abundenţei informaţiilor de acest fel e atinsă în zilele astea. Sînt sigur însă cînd zic că prea puţin se discută public despre ce se întîmplă după ce omul ajunge dincolo de gratii. Ca de multe ori, un ONG intervine însă asupra feţei nevăzute a problemei.
Nu am plănuit aici apologia vreunui proaspăt încarcerat dintre aceste personalităţi publice. Dimpotrivă, mă gîndesc la zecile de mii de oameni simpli din penitenciarele româneşti şi mai ales la copiii pe care aceştia îi lasă acasă.
Problemele acestor copii au fost descoperite şi apoi abordate de Asociaţia Alternative Sociale din Iaşi. De mai bine de 16 ani, asociaţia lucrează şi cercetează în domeniul serviciilor sociale.
Problemele copiilor români care au un părinte deţinut au fost analizate pentru prima dată de Alternative Sociale în 2010, în cadrul unei cercetări internaţionale. Liliana Foca, psiholog şi coordonator de proiect în asociaţie, îmi spune cum reacţia comunităţii faţă de aceşti copii este de obicei tranşantă şi deloc favorabilă dezvoltării lor ulterioare. În viaţa socială, ei sînt fie veşnic asociaţi faptei săvîrşite de părintele încarcerat, fie excluşi cu totul din grupul de prieteni. O altă opţiune practicată deseori este să i se ceară copilului să ascundă statutul părintelui său deţinut, sporindu-i anxietatea şi izolarea. Efectele negative sînt potenţate şi de stresul psihic şi financiar al părintelui singur rămas în urma persoanei deţinute: supravegeherea copilului lasă de dorit sau, dimpotrivă, se dezvoltă un parentaj foarte intruziv şi hiperprotectiv.
30.000 de copii cu părinţi deţinuţi în România este o valoare estimată, pentru că nu toate penitenciarele înregistrează dacă au sau nu deţinuţii minori în ingrjire. Cu toate acestea, Liliana Foca îi numeşte pe aceşti minori “o categorie invizibilă la nivelul serviciilor sociale existente”. Prin urmare, acum un an asociaţia a demarat un proiect pentru ameliorarea vieţii acestor copii, în parteneriat cu Penitenciarele Iaşi şi Vaslui, co-finanţat printr-un grant din partea Elveţiei prin Programul de Cooperare Elveţiano-Român.
Asociaţia a început prin reamenajarea camerelor de vizită din cele două penitenciare, astfel încît ele să devină mult mai prietenoase pentru copiii care îşi vizitează părintele deţinut. Printre alte activităţi specifice vîrstei lor, ei acum au la dispoziţie păpuşi, creioane şi cărţi de colorat iar stresul dat de spaţiul închis este mult diminuat. În mai puţine cuvinte, pot interacţiona mult mai relaxat cu părintele lor.
Prin anunţurile din camerele de vizită însă, Alternative Sociale îi şi invită pe tutorii copiilor să participe la programul de asistenţă psiho-socială dezvoltat în cadrul proiectului; pe parcursul a mai multe luni, un psiholog şi un asistent social implementează şi monitorizează un plan de servicii adaptat fiecărui copil. Gabriel Acasandrei este asistent social şi se arată optimist cu privire la metodele specifice de lucru cu copiii cu parinţi deţinuţi. Multe din ele vizează rezolvarea unor probleme emoţionale ale copiilor, utilizînd jocuri şi activităţi non-formale. Tocmai din acest motiv, ar putea fi uşor integrate şi în activităţile diverselor instituţii care iau contact cu copiii cu parinţi deţinuţi.
În urma experienţei din ultimii ani, reprezentanţii Alternative Sociale vor publica la finele verii o serie de recomandări de acţiune în beneficiul copiilor cu părinţi deţinuţi, adresate instituţiilor publice responsabile. Şi, între timp, caută oportunităţi de extindere a serviciilor lor de asistenţă în toată regiunea Moldovei.