Cronică la cald

Am fost în seri diferite la spectacolul Raoul al lui James Thiérrée de la Teatrul Național, (adus la București de Ambasada Franței și Institutul Francez), așa că impresiile le-am schimbat pe messenger.

luiza_vasiliu: ai fost la raoul?
anamaria_sandu: am fost si era tot bucurestiul. tipul mi s-a parut spectaculos
luiza_vasiliu: spectaculos mi s-a parut si mie, dar cred ca nu eram in starea potrivita.
amica mea a si plins de citeva ori, eu nu chiar, dar recunosc ca pestele si elefantul si meduza si zburatul si toata metafora singuratatii au fost foarte misto
anamaria_sandu: da, si a dublului, si el parca era din gumilastic. putea sa se numeasca robinson, in loc de raoul
luiza_vasiliu: si eu m-am gindit la asta, dar cred ca n-a vrut sa fie prea evident
anamaria_sandu: eu la inceputul spectacolului eram destul de sceptica, ma gindeam ca o sa ma plictisesc, ca o sa treneze
luiza_vasiliu: mie mi s-a parut ca pestele ala flocos semana cu ciinele zburator din neverending story, care imi placea la nebunie cind eram mica
anamaria_sandu: si cu animalele din alice, despre care nu prea stii daca sint bune sau rele
luiza_vasiliu: raoul e spectacolul care prinde la publicul larg, dar si la aia foarte destepti, care vad referintele
anamaria_sandu: iti intra pe sub piele si daca vezi referintele pentru ca le leaga miscarea aia nepaminteana
luiza_vasiliu: uite-o pe sora lui james... http://figuresdestyle.fr/2010/07/aurelia-thierree-chaplin-sous-les-feux-de-la-rampe/
anamaria_sandu: i-a setat bine de mici
luiza_vasiliu: exact, james juca de la 4 ani in compania familiei. mi-a placut ce-a zis sora-sa ca chaplin e suprarealist, deci e „abstract si frumos”
anamaria_sandu: si omagiul din raoul adus lui chaplin e frumos, un dialog in oglinda
luiza_vasiliu: dar e curios ca ea a pastrat si numele de chaplin, el nu
anamaria_sandu: asta mi-a placut si mai tare ca nu se marketeaza asa
luiza_vasiliu: pai da, nu se marketeaza prin nume, dar se marketeaza in fiecare tara noua in care vine, ca presa atita stie sa zica
anamaria_sandu: da, dar nu striga ca la bilci, veniti sa-l vedeti pe nepotul lui chaplin
luiza_vasiliu: clar, e mult prea tare pentru asta. ma gindeam ca raoul e genul de spectacol pe care il iei cu tine. e posibil ca peste cinci ani sa-mi aduc aminte brusc in timpul unei discutii cum am vazut eu un elefant din cirpa in marime naturala si alb!!! umblind pe scena de la tnb
anamaria_sandu: la tnb unde inainte de spectacol m-am uitat la restul salii si arata tare rau. aveam senzatia ca o sa se darime toata sandramaua. dupa ce a inceput am uitat
luiza_vasiliu: pai cred ca o sa se si darime
anamaria_sandu: baiatul ala putea sa zboare, daca dadeam din miini cred ca ne iesea si noua. culmea e ca parca mi-a placut mai mult dupa ce s-a terminat si asta pentru ca imi indusese o stare de usoara levitatie. cind am iesit pe strada, ne-am intersectat cu niste ciini care latrau agresiv si nu pareau prea prietenosi. cele doua frantuzoiace cu care eram se cam crispasera, dar ne-am amuzat spunind ca nu sint decit niste animale de pe scena, din raoul, si am trecut cu bine de zona minata. de obicei evit genul asta de evenimente la care sacul e mare si pleci cu el cam gol. am mai patit-o si alta data
luiza_vasiliu: aa, stii ce nu mi-a placut? adica ce n-am priceput: cover-ul dupa cine iubeste si lasa, cu versuri legate de revolutie. inteleg ca linia melodica si vocea mergeau perfect cu momentul respectiv din spectacol, dar versurile n-aveau nici o treaba, ca erau cu tinerii de la timisoara, cu tancurile, cu democratia
anamaria_sandu: el nu stie romaneste . ritmul era bun
luiza_vasiliu: pai la naiba, n-a intrebat pe nimeni ce zice ala acolo? ce-i drept, ritmul se potrivea.
anamaria_sandu: nici eu n-am fost atenta la versuri. sau o fi fost dedicatie speciala, un fel de “buna seara bucuresti”
luiza_vasiliu: da, asta ar fi fost interesant de aflat. mi-a parut rau ca n-am fost la conferinta de presa de miercuri, am zis ca mai bine sa fiu la redactie cind vine dl cosasu
anamaria_sandu: stii ce mi s-a parut misto? ca lumea aia snoaba, cocheta si usor blazata de la intrarea la spectacol, la iesire era mult mai simpatica. toti  zimbeau si le luceau ochii precum copiilor cind ies de la circ
luiza_vasiliu: simbata, la iesire, era unu care zicea la telefon: "bai, deci nu poti sa crezi asa ceva, a zburat, frate, a zburat! bine, dup-aia vedeai ca era tinut de niste tipi, da oricum, incredibil". e fain, in fata tipului astuia de spectacol, ramii fara critice, nu mai esti in stare de discursuri docte
anamaria_sandu: asta mi s-a parut, de fapt, foarte destept, ca amesteca lucruri complicate, livresti, teme (dublul, singuratatea, frica) cu ceva foarte primar si sincer: placerea copilareasca pe care o ai in fata zborului pe scena, a animalelor dantelate, a unui corp care se misca ireal
luiza_vasiliu: si cit de bine era facuta chestia cu dublul, nici nu vedeai iesirile si intrarile. era perfect
anamaria_sandu: si cind a aparut cel de-al doilea personaj in carne si oase, dublul era perfect. aceeasi statura
luiza_vasiliu: si coafura
anamaria_sandu: aceeasi fata, ca si cind totul fusese doar o oglinda in oglinda. nu ma omor dupa teatru, dar combinatia lui James e spectaculoasa. am citit cronicile si toate au ceva infantil si extaziat in acelasi timp. asta m-a amuzat foarte tare, pentru ca exact asa sintem si noi
luiza_vasiliu: pai da, nici nu mai poti sa-ti pastrezi morga cind vezi asa ceva. regasesti si limbajul ala primar, cu extazieri sincere
anamaria_sandu: avem noi morga?
luiza_vasiliu: nu noi, altii :D
anamaria_sandu: deci, "je est un autre" ca tot se potriveste si cu raoul, nu?
luiza_vasiliu: da, cu asta am avut una dintre cele mai semnificative victorii din facultate, impotriva unei profe de pedagogie care era cu nasu pe sus si ne tinea lectii si deplingea soarta tinerei generatii. si care la un moment dat a spus: “je est un autre, dupa cum spunea valery” si eu am zis: „nu va suparati, cred ca rimbaud a spus asta, nu valery”. s-a facut rosie-neagra si a zis: „nu cred, dar am sa verific” :))