Critica poliţistă şi deşeurile industriale

Într-o recentă anchetă de pe fronteraD (frontera digital), Enrique Vila-Matas răspunde la cîteva întrebări despre noima criticii literare azi: „Critica are adesea un caracter represiv, poliţist. Pe scriitorii deschişi spre ceea ce propun criticii, critica poliţistă îi poate chiar ajuta să caute noi forme de a spune ceea ce vor să spună la fel cum munca poliţiei îi obligă pe delincvenţi să evolueze şi să încerce forme din ce în ce mai inteligente de crimă. Represiunea critico-poliţiacă i-a împins dintotdeauna pe adevăraţii scriitori să-şi rafineze talentul. Numai şi pentru acest lucru, critica literară mi se pare obligatorie. Ea este necesară, mai ales în timpurile noastre, cînd există atîta confuzie între valoare (iar valoarea nu aparţine unei singure tendinţe literare sau unei ideologii unice) şi simpla  repetiţie a  unor lucruri deja făcute iar, în multe cazuri,  simple deşeuri industriale. “ (Şi) de asta ne place Vila-Matas...

(Simona Sora)