Crima

Apărut în Dilema, nr. 446, 14 septembrie 2001

Miercuri dimineaţa se ştia totul şi nu se ştia nimic. Fumul incendiilor nu se împrăştiase încă şi americanii, politicienii şi agenţii de bursă, elevii şi gospodinele, specialiştii în electronică şi gunoierii, emigranţii cu vechime şi proaspeţii deţinători ai "cărţii verzi" ştiau că ţara unde trăiesc şi care le aparţine se află în război. Într-un sondaj CNN, aproximativ 80% dintre americani considerau atacul de marţi drept o declaraţie de război. A cui şi pentru ce?

Cele două turnuri ale clădirii World Trade Center din New York şi Pentagonul, ministerul de război, au fost incendiate şi dărîmate de avioane civile americane, folosite ca proiectile, după ce grupuri teroriste au ajuns stăpîne la bord. Aceasta este ipoteza de scenariu, refăcută conform puţinelor date oferite de ultimele convorbiri pe telefoane mobile ale unor pasageri.

Piloţii nu s-au folosit de codurile prin care puteau anunţa prezenţa teroriştilor. Organismele abilitate cu strîngerea informaţiilor despre acţiunile potrivnice intereselor americane nu au ştiut nimic despre pregătirea acestui atac de proporţii extraordinare. Încă nimeni nu a revendicat acţiunea şi nu s-au formulat cerinţele sau pretenţiile pe care ar trebui să le satisfacă cei loviţi pentru a nu mai fi ţintele altor crime. Majoritatea comentatorilor atribuie, cu necesară prudenţă, organizaţiilor teroriste ale fundamentalismului islamic iniţiativa şi realizarea atacului. Ar fi pedeapsa pentru solidaritatea Statelor Unite ale Americii cu politica Israelului în Orientul Mijlociu, pentru protecţia acordată statului Israel în lupta sa împotriva terorismului palestinian. Israelul, victimă constantă a unui terorism care acum pare de mici proporţii, a luat aceleaşi măsuri de securitate: ţara s-a închis. Ţările Europei sînt şi ele în stare de alertă. Se poate întîmpla orice, oricînd, oriunde.

În concepţia organismelor musulmane militante, terorismul palestinian este expresia cauzei juste a poporului palestinian, iar cauza statului palestinian este o problemă a întregii lumi arabe. Faptul că acest raţionament ar fi putut căpăta forma concretă a atacului de marţi dimineaţa a trezit reacţii rapide, şi conducătorii lumii arabe - printre primii Yasser Arafat, liderul palestinian - s-au desolidarizat de cumplitul act terorist şi au interzis difuzarea spontanelor manifestaţii de bucurie ale palestinienilor. Sincere sau nu, aceste poziţii exprimă înţelegerea faptului că Statele Unite nu vor putea fi obligate prin forţă să-şi schimbe atitudinea faţă de anumite situaţii specifice. Dar, fără îndoială, conceptele de politică externă şi de apărare se vor modifica. Pentru prima oară, într-o îndelungată istorie, duşmanul loveşte civilii de pe teritoriul păzit de două oceane şi de cea mai puternică armată din lume. Solidaritatea membrilor Congresului care s-au rugat marţi în cor pentru îndepărtarea primejdiei se va dilua probabil în faţa necesităţii unor decizii concrete. Vechile arii izolaţioniste vor fi din nou interpretate de voci mai exersate sau mai proaspete: cetăţenii americani nu trebuie să moară de dragul Somaliei sau Macedoniei, banii contribuabilului american nu trebuie cheltuiţi pentru obiective confuze din ţări îndepărtate. Fiecare pentru sine şi Dumnezeu pentru toţi.

Din curiozitatea cu care camerele de televiziune se opreau pe feţele trecătorilor cu trăsături sugerînd lumea arabă se poate deduce că se vor face auzite energice chemări la tradiţionala toleranţă şi la respectarea prezumţiei de nevinovăţie. Dar autorii viitoarelor politici vor trebui să ia în calcul puternicele sentimente antiamericane aflate la originea acestei tragedii. Politica Statelor Unite nu este întotdeauna nici inteligentă şi nici ireproşabilă, dar militantismul mondial care indică puterea şi bogăţia SUA drept principala cauză a răului din lume riscă să lase lumea pradă răului. Aşa cum se vede el acum, miercuri dimineaţă, pe măsură ce se lasă praful pe ruinele clădirilor americane şi începe numărătoarea cadavrelor.