Coroană de septembrie
12 septembrie 2015
Dileme on-line
Toba lovind, ciocănitoarea anunță timpul milos:
așa torn untdelemn peste frasin, fag și tei, aici.
Și norului fac semn. Și-mpodobesc veșmîntu-mi zdrențăros.
Și-nvîrt securea de argint în vînt, în fața stelei mici.
Cu fire de mătase răsăriteanul cer e-mpovărat:
numele-ți drag, a toamnei urzeală de rune era.
Ah, inima cu pămînteasca piele de aracul ceresc mi-am legat
și plîng, vîntul se-ntețește acum, iar tu fără vaiet prinzi a cînta?
Dovleacu-nsorit vine rostogolindu-se spre mine-n jos:
timpul vindecător pe cărările cu gropi a răsunat.
Iar cel din urmă nu-i al meu, însă-i un galben prietenos.
Ca peste mine acel văl de ploaie, sufletu-ți s-a descărcat.
Opera poetică, volumul I,