Copiatul la români
Plagiat | Antiplagiat | Postplagiat
Luni, 28 noiembrie, ora 18, Dilema veche vă propune o dezbatere pe tema copiatului, care va avea loc la Biblioteca Naţională a României. Invitați: Mircea Dumitru, profesor de logică și filozofie, Ministru al Educației Naționale, Vintilă Mihăilescu, antropolog și profesor universitar (SNSPA), Marian Popescu, profesor universitar și președintele Comisiei de Etică a Universității din București, Liviu Dinu, profesor de lingvistică matematică și computațională, Octavian Gordon, directorul Bibliotecii Naționale, și Constantin Vică, lector universitar și etician al internetului. Alături de aceștia vor fi prezenți elevi-reprezentanți din Consiliul Național al Elevilor şi ai Asociaţilor Elevilor din Constanţa, care vor evalua vesel și critic cele mai noi tehnici de copiat și „descurcat” în liceu. Moderatorul discuției este Mircea Vasilescu, profesor universitar și redactor al revistei Dilema veche.
A cui este lucrarea mea? De ce trebuie să cităm? Este necesar copiatul în evoluția și transmisiunea culturală? Cum afectează frauda academică rostul universităților? Cum se comportă programele anti-plagiat și cum vor arăta algoritmii-detectivi ai viitorului? De ce Ctrl+C și Ctrl+V sînt cele mai apăsate taste în România? Se mai poate copia la Bacalaureat? Vor dispărea vreodată copiatul din Wikipedia și site-urile de referate? Aceste întrebări și altele orientează intervențiile participanților și discuția de final. Publicul este invitat să vină cu propriile întrebări (care pot fi copiate și „de pe Internet”).
„Cine nu a copiat niciodată în viața sa?” Această întrebare nu are rolul de a dezvălui neapărat amplitudinea fenomenului copiatului în România, ci mai degrabă să-i exonereze pe toți cei în cauză. Ultimii ani au arătat o confruntare de idei și socială despre copiat și despre admisibilitatea sa morală și legală. Pe de o parte, lupta anti-plagiat, care nu e nimic altceva decît aplicarea prevederilor Legii educației, a scos la iveală o practică extinsă a plagiatului în mediul universitar românesc. Este un fenomen care afectează nu numai autorii, ci întregul mediu, prin scăderea încrederii și a reputației universitare, și, în ultimă instanță, prin devalorizarea actului cercetării științifice. Mai mult, prestigiul academic dobîndit îndoielnic a fost folosit și convertit în capital politic și economic.
Pe de altă parte, copiatul nu se reduce la plagiat, ci este o componentă-cheie a educației românești. Elevii nu sînt încurajați să cerceteze și să lucreze autonom și creativ și nu primesc explicații despre frauda intelectuală și despre efectele sale nocive în dezvoltarea lor profesională și civică. Copiatul este „elefantul din cameră” pe care nimeni nu vrea să-l numească. Alături de memorarea mecanică și respectul orb pentru autoritate, copiatul contribuie decisiv la distrugerea actului educațional.