Colinde netemperate

Pe 24 decembrie, în Ajunul Crăciunului, ora 19,15, Avant’n’Gard colindă la Teatrul de Artă Bucureşti.

***

Continuăm să colindăm, ceea ce ne face să răsuflăm ușurați la gîndul că n-am devenit niște adulți insipizi. Latent, ne lăsăm pe mîna unei nostalgii venite, poate, din accesarea imaginarului unei Românii insuficient cartografiate emoțional. Găsim din nou bucuria de a cînta împreună, într-o libertate pe care-o cultivăm cu fiecare alt concert Avant’n’Gard.

Cînd mergeam din bloc în bloc, cu colindul, cîntam mai degrabă chestii de împrumut. Săturîndu-ne de surogate, am ales firul intuitiv și, din carte-n carte, din om în om și chiar din an în an, am crescut aceste colinde și le-am zis „netemperate”: arhaicul se răstoarnă între sunete de synthuri și efecte și-n solo-uri venite din estetica sonoră a muzicii improvizate. O lume modală proprie, eclectic formulată, colaj meditativ și satisfacerea unei necesități sufletești de a nu uita senzația de colindare.    

Le-am ales după liniile melodice, după cosmogonia dogorindă a versurilor, după starea de spirit pe care-o trezeau în noi. Colindele noastre sînt cele ale unei memorii accesibile doar prin cărți și prin cîteva înregistrări. N-am crescut cu ele din păcate. Așa e generația noastră, de cartier, așa ne cîntăm colindele: reinventîndu-le cu sensibilitatea noastră de acum, pe-alocuri intuind genuni psihedelice într-o floare dalbă și o silabă de completare, alteori rămînînd cuminți într-o ritmică simplă și sufletește clară. Grupul funcționează în logica sa interioară și completează sonor performativ ceea ce în mod manifest a fost uitat prin transcrieri și prin trecerea timpului.

Dacă încă n-ați luat cadouri de Crăciun, poate vă face cu ochiul un album. E copt proaspăt, e „de casă”, n-are etichete, E-uri sau label-uri, e venit direct din studio, mixat manual, foarte posibil să miroasă a cozonac.

Avant’n’Gard în formulă completă și-un vers înregistrat de la Norzeatic.

Foto: Tiberiu Crişan