Cîștigătorii Concursului Național „Ascultă 5 minute de muzică clasică” - ediția 2018

4 iunie 2018   Dileme on-line

Concursul național „Ascultă 5 minute de muzică clasică”, organizat de Radio România Muzical, postul dedicat muzicii culte din cadrul Radio România, ajuns în 2018 la a treia ediție, a avut două secțiuni. Elevii claselor primare au trebuit să realizeze desene inspirate de audiția Rapsodiei române op.11 nr.1 de George Enescu, iar elevii claselor gimnaziale să recunoască o lucrare muzicală (răspunsul corect: aceeași Rapsodie română op.11 nr.1 de George Enescu) și să scrie un eseu în care să expună ideile, stările, sentimentele trezite de această audiție.

Secțiunea Desene inspirate de muzică - clasele primare

231 de desene participante

Juriul: 

Adrian Silvan Ionescu directorul Institutului de Istoria Artei din cadrul Academiei Române

Adrian Brăescu inspector general Arte, Ministerul Educației Naționale

Cristina Comandașu – coordonator al proiectului “Ascultă 5 minute de muzică clasică”, Radio România Muzical

Premiul I

Ivana Babușcov – clasa I, Liceul teoretic Jean Louis Calderon din Timișoara., profesor Eleonora Ciobanu

Premiul al II-lea ex aequo

Alina Buzlea – clasa pregătitoare, Școala gimnazială nr.3 din Băiala, județul Bihor, profesor Olimpia Moraru

Alfred Herghelegiu – clasa a III-a, Colegiul Național Alexandru Ioan Cuza din Galați, profesor Oana Damian

Premiul al III-lea ex aequo

Rareș Irimescu – clasa a II-a, Liceul teoreretic Jean Louis Calderon din Timișoara, profesor Dana Boitoș

Sara Maria Micu – clasa a III-a, Școala gimnazială nr.4 Frații Popeea din Săcele, județul Brașov, profesor Anca Ionescu

Desenele finaliste și premiante ale ediției 2018 a concursului național “Ascultă 5 minute de muzică clasică” vor fi expuse, începînd cu stagiunea 2018-2019, în foaierul Sălii Radio.

***

Secțiunea Eseuri - clase gimnaziale 

191 eseuri participante

Juriul:

Doina Ruști – scriitoare, prof. univ. dr. UNATC

Mircea Vasilescu - prof. univ. dr. Facultatea de litere, Universitatea București

Cristina Comandașu - coordonator al proiectului “Ascultă 5 minute de muzică clasică”, Radio România Muzical

Premiul I

Cristian Murzac – clasa a VI-a, Școala gimnazială Ioan Bob din Cluj Napoca, profesor Mihaela Vlad

 

Premiul al II-lea

Lorena Ioana Huțanu – clasa a VII-a, Colegiul Național din Iași, profesor Gabriela Rusu

Premiul al III-lea

Corina Tasie – clasa a VI-a, Colegiul Național din Iași, profesor Gabriela Rusu

***

Premii 

Premiile constau în cărți oferite de Editura Humanitas Junior și CD-uri cu muzică clasică oferite de Universal Music România.

Valoarea premiilor, pentru fiecare categorie, este: 600 lei - premiul I, 500 lei - premiul al II-lea, 400 lei - premiul al III-lea.

Premianții, finaliștii și profesorii lor vor primi diplome.

 ***

OPINIILE JURIILOR

Adrian Silvan Ionescu

Cum vi se par în general lucrările de anul acesta?

Mi se par foarte interesante. E drept, diferențe extrem de mari între concurenți; unii, de un naivism care mă face să mă tem că e vorba de o lipsă totală de permeabilitate, de vibrație la plastică, iar alții, de un curaj care anunță niște plasticieni de mare forță. Între schițarea unei siluete umane în clasa a II-a sau a III-a făcută numai din cinci bețe - un trunchi, 4 bețe care sînt membrele și un cerc ce reprezintă capul... mi se pare puțin dramatic. Înseamnă că acel copil ori nu a avut la îndemînă niște reviste, niște albume, niște cărți, eventual niște cărticele de colorat pînă la vîrsta respectivă, ori chiar este amorf la ceea ce înseamnă educația plastică. În schimb, alții, care se joacă cu petele de culoare în chip admirabil... te gîndești la un Jackson Pollock, te gîndești la un Picasso în devenire prin forța cu care aștern aceste imagini... sau cu reale calități de grafician, cum este autorul sau autoarea - nu știu precis - a acelui pian care, de fapt, poate să fie interpretat și ca niște trunchiuri de copac în viziunea unui artist de la 1890-1900.

Este bine să continuăm, să încurajăm relația aceasta între muzică și plastică pentru copiii de vîrsta aceasta?

Ooo, sigur că da! Este foarte important pentru că, dintr-o lovitură, să spunem, se dezvoltă două traiecte de interes - unul pentru plastică, celălalt pentru muzică, muzica fiind un fond sonor ideal pentru orice plastician, putînd să lucreze mai bine pe fond muzical și, în același timp, putînd să fie inspirat de această muzică. Nu sînt sigur dacă majoritatea lucrărilor au fost rodul unui dicteu al învățătoarei sau învățătorului, ori au fost simpla inspirație a copilului. Am văzut de multe ori reprezentări aproape identice la diverși candidați, la diverși concurenți, fapt ce mă face să mă gîndesc că probabil li s-au dat niște indicații, niște sugestii de urmat, la fel cum erau și anumite titluri, oarecum îndepărtate de Rapsodia română care fusese tema de ascultat și de ilustrat.

Adrian Brăescu

Soluțiile plastice sînt apropiate de nivelul pe care copiii la vîrsta asta - de ciclu primar și, eventual, gimnazial - îl dobîndesc la școală. Deci aici se vede clar că sînt copii care fac la școală acest lucru. M-aș bucura foarte mult dacă acești copii ar învăța să asculte, pentru că să privească, cu siguranță, vor învăța. Cît privește limbajul plastic, acolo lucrurile țin foarte mult și de importanța care se dă acestor două discipline -educația plastică și educația muzicală - în școala românească. Unii ar spune că este un pic în suferință, în sensul în care tot felul de examene, de testări ș.a.m.d. se desfășoară numai la anumite discipline. Or, vedeți, limbajul plastic e un limbaj universal și, ca și cel muzical, poate că ar ajuta foarte mult la dezvoltarea copiilor.

Deci, ar fi bine să continuăm?

Sigur că da!


Doina Ruști

A fost o experiență insolită și care, pentru mine, a fost ca o pauză binevenită, pentru că am ajuns la sufletele nu numai ale unor melomani, ci ale unor copii extrem de sensibili și cu un imaginar bogat și conectat la valorile românești.

Cît de bună e ideea de a avea un asemenea concurs - copiii să descrie ceea ce simt cînd ascultă muzica?

Ooo, eu cred că este minunată pentru că, nu știu, dar a ajuns la refuz metoda asta a asimilării prin memorare, care s-a văzut că nu aduce de fapt efectele scontate și un astfel de joculeț e de fapt un atelier, un lucru care stimulează și imaginația și sensibilitatea copiilor și, pe de altă parte, consolidează cunoștințele perene.

Ce recomandare generală ați avea de făcut copiilor, dar și profesorilor?

Nu cred că sînt chiar în măsură să fac recomandări. Îmi place ceea ce am citit acum și aș vrea să continue în linia asta, a audițiilor, a ieșirilor din școală, a plimbărilor prin muzeu.


Mircea Vasilescu

Mi s-au părut mai multe, cred, decît anul trecut (aproape dublu n.r.) și parcă mai bune, așa, ca impresie generală, ca nivel general. Sigur, unele sînt mai școlărești, altele mai originale. Unii poate că n-au înțeles exact ce li se cere; li se cerea, de fapt, nu analiza propriu-zisă a piesei, ci o descriere a stărilor, a emoțiilor. Dar, cel mai mult mi-a plăcut la majoritatea lucrărilor autenticitatea. Ei chiar spun ce simt, la ce s-au gîndit, atîta cît pot, cum pot, cu cuvintele lor, ceea ce mi se pare un lucru foarte bun.

În ce măsură credeți că transpare în lucrările copiilor ideea aceasta a patriotismului, a românismului?

Apare în foarte multe. În unele, cam declarativ așa; se vede că au preluat niște lozinci de prin altă parte fără să se concentreze prea mult asupra lor, ceea ce nu-i bine. Apar în multe lucrări elemente ale imaginarului românesc - locuri geografice, elemente din basme, personaje ș.a.m.d., deci, implicit acolo e vorba despre România chiar dacă nu în mod direct și nu exprimă fraze directe referitoare la patrie. Mie mi se pare mai bine așa decît să pui la încheierea lucrării "Ce mîndru sînt că sînt român!". E mai bine să spui altfel lucrul ăsta, nu printr-o frază repetată pînă la uitare.

De ce ar fi bine ca Radio România Muzical să continue proiectul acesta?

Din două motive principale. O dată, pentru că îi pune pe copii să asculte muzică bună și, al doilea motiv, pentru că îi determină să facă un lucru, totuși, nu foarte ușor, după cum știm noi, adulții, să transpună emoțiile, gîndurile lor în cuvinte, să treacă de la muzică la litere - ca să pun și eu profesia mea aici - ceea ce știm că nu e ușor. Dar e interesat, pentru că în felul acesta se descoperă pe ei, nu numai muzica lui Enescu sau a altcuiva și nu numai compunerea școlară, că de astea mai fac ei și pe la școală.

O recomandare, iată, pentru elevi și pentru profesorii lor mai ales.

Pentru profesori am o recomandare, așa, severă, că și eu sînt profesor de nu mai știu cîte zeci de ani... să-i lase pe copii să fie creativi. Nu trebuie să-i controleze prea mult și să-i oblige să scrie în niște scheme date. Acum, al vîrsta asta, trebuie lăsați copiii să fie creativi că se va alege ceva bun din asta. Pentru copii, aceeași recomandare întoarsă pe dos... dragi copii, ascultați-i pe profesori, dar din cînd în cînd nu-i ascultați. Scrieți cum simțiți voi!

Mai multe