Cine şi cum citeşte Dilemateca

26 ianuarie 2011   Dileme on-line

Simona Sora, editor coordonator la Dilemateca
Mi s-au îndeplinit toate profeţiile literare! De la început am ţinut să fie o Dilema literară, iar cînd a devenit Dilemateca (dar i se spune, abisal, Dilematica) m-am identificat cu ea, nu doar pentru că sînt singura persoană de sex feminin din redacţia restrînsă.

Adriana Babeţi, scriitoare şi profesoară la Facultatea de Litere din Timişoara
Chiar dacă nu are încă 18 ani ca Dilema veche, şi Dilemateca e, cel puţin pentru mine, o revistă majoră. De fapt, ea s-a născut gata matură, ca un copil ultra-precoce, pe care îl urmăresc lună de lună cu mare interes şi cu bucurie sporită. Într-un fel, când o cumpăr şi apoi, când încep să o răsfoiesc chiar pe stradă, Dilemateca mă face să mă simt la Paris, pe bd. Saint-Germain, cu Lire sau Magazine littéraire îndesate într-o pungă fină de domnul Hubert, chioşcarul. Exact ca acolo mă simt, chiar dacă am luat Dilemateca de la micul magazin al doamnei Geta de pe Bulevardul Revoluţiei din Timişoara.

Cristian Teodorescu, scriitor şi jurnalist
O revistă de colecţie în care bunul gust şi spiritul dilematic se îmbină excelent de fiecare dată!

Alex Tocilescu, scriitor şi muzician

Dacă în România ar exista o revistă în care să se scrie la fel de mişto despre fotbal cum se scrie în Dilemateca despre literatură, m-aş duce pe stadion în fiecare weekend.

Dodo Niţă, scriitor, specialist în benzi desenate

Echivalentul românesc al revistei franceze Lire, atât prin sumarul său, care acoperă toate aspectele vieţii literare, cât şi  prin prezentarea  grafică de înaltă ţinută, Dilemateca este ghidul indispensabil al cititorului profesionist de la noi.

Dan Lungu, scriitor
Dilemateca reuşeşte să fie deopotrivă conectată, amuzantă, serioasă şi, mai important decît orice, să nu-ţi strice cheful de literatură. Eu unul o citesc de fiecare dată cu maxima plăcere.

Radu Pavel Gheo, scriitor
Dilemateca e revista la care visam pe la începutul anilor ’90. Acum, că există, spuneţi şi voi, la ce să mai visez?

Lucian Dan Teodorovici, scriitor şi editor

Ce mi-a plăcut întotdeauna, ce-mi place la Dilemateca e aerul de revistă vie, în ciuda faptului că e o revistă culturală. În ciuda faptului - nu retrag zicerea. Pentru că există pe la noi obiceiul ăsta de a-l vedea pe scriitor, pe artist, închis în zona lui elitistă şi strîmtă, eventual cu cîteva muze pe umeri, cu tablourile înaintaşilor la subraţ şi, pe lîngă toate astea, ascuns pe după vreo masă sufocată de cărţi. Or, din fericire, şi el, scriitorul, artistul în general, e la fel de om ca toţi oamenii, ceea ce înseamnă printre altele că, măcar pentru o vreme, e viu. Dilemateca s-a prins, încă de la primul număr, că prin aria asta largă a artei are de-a face nu numai cu monumente, ci şi cu oameni vii. Şi-aşa a devenit o revistă pe care nu doar trebuie, dar chiar îţi face plăcere s-o citeşti.

Radu Paraschivescu, scriitor şi traducător
Într-o lume în care, vorba lui Mark Twain, prosperitatea e cel mai bun protector al principiilor, Dilemateca face din principii materie primă pentru prosperitatea minţii şi a sufletului.

Matei Florian, scriitor

De la Dilemateca am plecat să scriu. Altfel, nu.

Marin Mălaicu Hondrari, scriitor
Singura revistă de literatură română care nu plictiseşte e Dilemateca.

Bogdan Şerban, jurnalist Radio Guerrilla
O data pe lună opresc cu stricteţe la chioşcul de ziare din drumul meu, unde nea’ Matei (aşa îl strigă floresele din zona), tejgheţarul locului, după ce mă observă, ridică mîna într-un gest ce-mi interzice să deschid gura şi îmi strigă: “Ştiu, nu-mi spuneţi... Dilemateca. A venit”. Sau dupa caz  “N-a venit, da’ vine mîine. V-o ţin.” Ceea ce vă doresc şi dumneavoastră!

Ioana Pârvulescu, scriitoare şi profesoară la  Facultatea de Litere, Bucureşti
Nu are parti pris-uri şi nu se ocupă numai de cărţi de literatură. Două „minusuri” care se transformă într-un mare plus. Adaug că citesc cu mare plăcere interviurile şi anchetele din Dilemateca.

Silviu Lupescu, directorul Editurii Polirom

Acolo unde mulţi au încercat, puţini au reusit: o revistă care să depună mărturie despre "viaţa" cărţilor în România. În peisajul politizat şi caragialesc în care vieţuim, unde cultura pare că nu-şi mai găseşte loc, fie el unul cît de stingher, într-o lume cuprinsă de patimi şi idiosincrasii, Dilemateca şi toţi cei care contribuie la publicarea ei reprezintă pentru mine - de ani buni - un firav, dar îndîrjit semn de normalitate. Și, de ce nu?, o speranţă.

Adela Greceanu, scriitoare şi jurnalistă radio
În ultima zi de vineri a fiecărei luni trec negreşit pe la chioşcul de ziare, să-mi iau Dilemateca. Mai ales pentru interviurile consistente şi portretele oamenilor care fac cărţile, pentru anchetele pe teme - de cele mai multe ori - nostime şi totodată serioase şi, mai nou, pentru "Aventura vieţii mele" - povestirile scrise anume pentru Dilemateca de cîţiva dintre prozatorii noştri cei mai buni.

Marius Chivu, editor coordonator la Dilemateca
Dilemateca îţi arată că şi scriitorii pot fi vedete, şi cititul poate fi un hobby, şi cărţile pot fi accesorii amuzante & inteligente ale timpului liber.
 

Mai multe