Cînd după primăvară nu mai vine vara

În The Spectator, Peter Hoskin trece în revistă cîteva efecte de pînă acum ale primăverii arabe.

După alungarea cîtorva lideri autoritari sau dictatori, din nordul Africii şi sud-vestul Asiei, lucrurile sînt departe de a se fi limpezit.

Calea spre democraţie e încă lungă şi în unele ţări cetăţenii sînt în faţa unor alegeri grele.

În Egipt, de exemplu, la orizont se profilează o alegere între un fost prim ministru al preşedintelui înlăturat Hosni Mubarak (provenit tot din rîndul armatei care se află şi în prezent la conducerea ţării) şi un candidat al partidului islamist Frăţia Musulmană.

Peter Hoskin constată că nici unul dintre ei nu pare să fie vreun iubitor de libertate, aşa cum şi-au dorit tinerii care au făcut revoluţia.

Nici în Libia, Tunisia sau Yemen perspectivele nu par mai roz. În Yemen, noul preşedinte care a fost "uns" succesor de mult contestatul Ali Abdullah Saleh, a fost ales cu nu mai puţin de 99,8% din voturi.

Întrebarea cheie, crede Peter Hoskin, este dacă revoluţionarii arabi mai sînt dispuşi să-şi continue lupta pentru schimbarea în bine a societăţilor lor.

Ei bine, noi, cei de prin estul Europei, cam ştim cît de lung e acest drum şi dacă le-am împărtăşi cîte ceva din experienţa noastră probabil că i-am demoraliza.

(Andrei Manolescu)