Chipul și asemănarea alesului nostru
Una dintre cele mai periculoase concluzii care se desprinde din analiza rezultatelor alegerilor locale din vara acestui an, concluzie valabilă și pentru alegerile generale care vor urma, este aceea că alegerea unor infractori în funcții publice, de primari, consilieri locali sau parlamentari, se datorează pînă la urmă celor care votează și deci pentru situația creată ar fi vinovat alegătorul care nu este atent la oferta electorală sau care, mai rău, are trăsăturile celui pe care l-a votat, adică este corupt, rău și indiferent. Ni se sugerează că aleșii au chipul și asemănarea celor care i-au votat și concluzia ar fi că nu este mai este nimic de făcut. Ar fi nevoie de timp îndelungat pentru ca cetățenii noștri să evolueze și să ,,producă” prin vot mai mult și mai bine, adică aleșii lor să fie unii de o cu totul altă calitate. Conform acestei păreri, votul public este unul de invalidare și de nerecunoaștere a bătăliei împotriva corupției și deci DNA-ul este o instituție care se luptă cu morile de vînt, ale cărei acțiuni nu numai că sînt invalidate de marele public votant, ci chiar pun instituția într-o situație de inadecvare vecină cu ridicolul. Aleșii infractori sînt din ce în ce mai aroganți și dau declarații sforăitoare în care le mulțumesc votanților pentru sprijinul dat și pentru că sînt alături de ei. Nu-și mai încap în piele spunînd că poporul este alături de ei. Mai mult, au chiar nerușinarea să pozeze în martiri, în victime ale unui sistem care nu-i înțelege, dar iată că oamenii au dreptate, oamenii îi iubesc. Unii dintre ei merg pînă acolo încît spun că, dacă nu ai dosar la DNA, nu exiști. Sînt în asemenea hal de decădere încît se laudă cu condamnările așa cum se laudă cu amantele. Nu-și dau seama că se află în situația jenantă a fetelor sau băieților de cartier care-și tatuează pe mîini numele iubitului sau al iubitei și se laudă cu asta prietenilor în timp ce beau bere. Bătălia lor cu sistemul ,,cel rău” care le tot caută nod în papură s-a diversificat. Nu mai au averi la vedere iar procesele îndelungate nu îi mai deranjează pentru că au ,,poporul alături de ei”. Nimeni nu reușește să explice cum DNA-ul este atît de simpatizat și totuși victimele sale cîștigă alegerile chiar din pușcării. Concluzia eronată a ,,părerologilor” este aceea că între preocupările cetățenilor nu faptul de a fi corupt contează în primul rînd, ci nivelul de implicare al alesului infractor în viața comunității. Cu alte cuvinte oamenii aleg cu bucurie și hoți dacă hoții respectivi au făcut ceva pentru ei și mai sînt și simpatici, adică fac glume și sînt buni de gură. Așa cum observăm spun bancuri proaste, glumițe nereușite, așa cum le este viața și caracterul. Ideea lor este aceea că istoria o fac masele și că liderii politici nu au altceva de făcut decît să se conformeze dorinței celor mulți. Ce dacă sînt infractor, vor ei să spună, dacă oamenii mă vor pot să rămîn primar sau parlamentar toată viața.
Toți cei care cred cele de mai sus uită un lucru elementar și anume acela că orice măsurătoare sociologică, de exemplu despre nivelul de aprobare și simpatie publică pentru acțiunile DNA, se efectuează pe întreaga masă a populației țării, sau a unei alte entități administrative inferioare, iar nivelul de exprimare politică, prin vot, nu depășește niciodată jumătate din populația entității administrative respective. Au existat cazuri în care exprimarea la vot nu a depășit 30-40%. Dacă nivelul de apreciere al instituției pe care am luat-o ca exemplu cuprinde un ansamblu legitim de păreri, exprimarea politică minoritară, uneori chiar insignifiantă, nu este reprezentativă iar rezultatul votului nu este relevant. Alesul nu are legitimitate. Un infractor ales primar cu 20%, la un nivel al prezenței la vot de 50%, ajunge la o legitimitate reală de 10%. Cu alte cuvinte, el este primar pentru că doar 1 din 10 concetățeni ai săi îl doresc. Ce înseamnă această cifră? Înseamnă rude, clientelă, ajutoare socială, dependență, corupție. Există mulți oameni care primesc ajutoare sociale, după cum există mulți oameni care depind direct de candidatul respectiv. Statul român este foarte puternic, iar birocrația română – infinită. Oamenii primarului sau ai parlamentarului vin la vot pentru că interesele lor sînt legate de realegerea sa. Nimeni nu amintește de protestul mut al celeilalte jumătăți care nu a venit al vot. Ei nu contează, spun politrucii noștri, acompaniați de oameni care nu se pricep. Ba contează! Contează pentru că ei nu sînt de acord cu sistemul, cu norma sau cu oamenii care vin să le ceară votul. Indiferența lor este semn rău, pentru că nu putem spune că cineva nu este interesat de orașul său, de cartierul său, de țara, sau de familia sa. Cu toții avem planuri și vise de împlinit, și cei care vin la vot și cei care nu vin la vot. Cel mai adesea nu vin pentru că nu au de unde să aleagă. Ideea alesului cum că ar avea chipul și asemănarea noastră este falsă și profund eronată. El este imaginea minorității care l-a ales.
Un alt motiv pentru care infractorii sînt învingători este acela că lumea românească este paralizată de frică. Ținem cu toții pumnii DNA-ului, dar cînd este vorba să ne manifestăm public preferăm reținerea. Există puțini oameni viteji la noi, pentru că vitejia se plătește scump. Poți deveni un om fără carieră și fără viață. Oligarhul are grijă ca la umbra sa să nu crească nimic. Este un mecanism simplu de perpetuare a puterii în care cel aflat în funcție ,,supraveghează” cu atenție propria scenă politică, astfel încît în final tot el să fie răul cel mai mic. Se plătesc sume mari de bani și se oferă avantaje în obținerea unor funcții doar pentru ca unii oameni să nu candideze. Listele tuturor partidelor, din raza de interes, sînt ținute sub supraveghere. Există cazuri de localități în care a candidat doar un singur om și există orașe mari și mici prizoniere ale unor grupuri infracționale. Absurdul legii merge pînă acolo încît un candidat unic la funcția de primar poate fi ales și doar cu un singur vot, adică cu votul său. Se întîmplă așa pentru că fiind singur pe lista de primar nu poate înregistra voturi împotrivă ci doar voturi pentru sau nule. A candida acolo la primărie, împotriva infractorului în funcție, este un gest de patriotism și de vitejie locală ce pot fi plătite foarte scump. Îți pierzi locul de muncă tu sau soția ta, devii un indezirabil căruia i se poate întîmpla orice. Poliția este în mîna oligarhilor, justiția este a lor, locurile de muncă și carierele depind de ei. România de jos, România reală, deși este o lume a bunului simț, este o lume apăsată, căreia i se induce frica și care preferă să stea acasă în semn de protest și pentru că „toți sînt la fel”.
Așa cum demonstrăm, ideea că toată țara este coruptă și de aceea alege corupți este una eronată. Marea majoritate a oamenilor, iar în științele sociale nu vehiculăm cazuri particulare ci tendințe ca urmare a analizei întregii comunități, crede în legile oamenilor dar și în legile divine. Dacă nu ar fi așa atunci ar trebui să ne sfîșiem zilnic pe stradă pentru orice, de la o bucată de pîine, pînă la televizorul vecinului. Dacă o comunitate de oameni nu ar mai recunoaște dreptul unora de a avea mașini mai bune, de exemplu, atunci ar trebui să facem comisii de cetățeni care să rechiziționeze mașinile respective și să întocmească grafice de plimbare cu ele și pentru cei care nu au carnet sau nu le merită. Ori asta nu se întîmplă. Oamenii, și românii nu fac excepție, sînt raționali și sînt dominați de bun simț. Asta ne ține împreună și asta ne permite să mergem mai departe. Din această cauză orice măsurătoare sociologică ne dezvăluie o aprobare și o simpatie enormă pentru DNA, de exemplu, dar și pentru Biserică și pentru armată sau servicii secrete. Continuînd socotelile matematice, vom spune că filonul moral în interiorul lumii românești este unul pronunțat chiar în condițiile în care din România au plecat mulți oameni, marea lor majoritate făcînd parte din categoria celor dinamici, independenți, răzvrătiți împotriva sistemului oligarhic în care funcționează și se bălăcește țara. Ei nu votează la alegerile locale, pentru că nu pot face mii de kilometri pentru un simplu vot. Lumea românească de azi este lipsită de 5-6 milioane de oameni care gîndesc și se manifestă ca niște occidentali, care sînt acum parte a lumii occidentale.
Ni se induce cu atenție ideea că am devenit lipsiți de bun simț și de aceea votăm cum votăm. Și în această toamnă lucrurile vor sta la fel. Cel puțin numele pe care le aud în jurul meu în universul în care trăiesc mă sperie pur și simplu. Lipsiți de bun simț sînt doar cei care ne conduc și care nu au pe agendă și în sufletul lor bunul simț despre care vorbeam. Ei fac regulile pentru a ne înșela și apoi tot ei spun că noi sîntem ca ei și ei sînt ca noi. Omul obișnuit nu face reguli, el doar se conformează acestor reguli. Normele le fac aleșii săi. În cazul acestor alegeri, faptul de a vota un primar într-un singur tur de scrutin, într-o țară profund oligarhizată cum este România, este o invenţie teribilă, vădit în favoarea infractorilor ce mişună prin politica noastră. Ce dacă nu au reprezentativitate, nu asta îi interesează, ci eternizarea pe funcții cîștigate chiar și din pușcărie. Cum să explici unui om sănătos la cap, dintr-o țară normală, un asemenea mecanism? Sîntem în situația în care hoții fac reguli, omul obișnuit le respectă și apoi primește și el calificativul de hoț. Ideea lor că seamănă cu noi și că sînt reflectarea voinței noastre este una falsă.
Cum ieșim din acest cerc vicios? Eu nu cred în soluții minune, adică foarte rapide în timp, și nici în personalități politice care să ne „salveze”. Nu-mi plac salvatorii de ocazie și nici revoluțiile. Democrația și sănătatea sa este o luptă permanentă pe care trebuie să și-o asume din ce în ce mai mulți oameni. Ceea ce cîștigăm și ceea ce îndreptăm este bun cîștigat în favoarea noastră. Cozile la DNA sînt de bun augur. Poate mai construim și pușcării, tocmai pentru a le demonstra că sîntem deciși să mergem pînă la capăt. Trebuie să vorbim, și ei, șmecherii, trebuie să știe că nu sînt singuri și nu pot face orice. De aceea sîntem obligați să muncim cu toții pentru schimbarea dorită, adică mai puțină infracționalitate în România și în politica românească. În lipsa respectului față de lege, putem eșua, iar lumea în care trăim poate deveni un amestec ciudat, o organizare socială în care oamenii nu au și nu-și mai pot regăsi demnitatea și bucata de pîine zilnică de pe masă. Cred în posibilitățile unor oameni atenți și devotați de a schimba ceva. Personalitatea politică are rolul fundamental în istorie pentru că imaginează proiecte, le inițiază și urmărește punerea în aplicare a acestora. Există oameni care au dat, cu mîndrie, numele lor epocii în care au condus. Am avut așa ceva în istoria noastră. Așa cum se înțeleg rapid pentru un singur tur de scrutin la alegerea primarilor, tot așa ar trebui să se înțeleagă și pentru limitarea numărului de mandate pentru funcția politică (primar, consilier, parlamentar, președinte de consiliu județean), rezolvarea problemei candidaturilor pentru infractori, revenirea la două tururi de scrutin pentru alegerile locale, asigurarea unei reprezentativități pentru cel ales, dezoligarhizarea statului sau înfăptuirea regionalizării administrative.
Dorel Dumitru Chirițescu este profesor de economie la Universitatea „Constantin Brâncuşi“ din Tîrgu Jiu. Cea mai recentă carte a sa este Capitalismul – O dezbatere despre construcția socială occidentală, Editura Institutul European, 2016.