Cea mai bună dilemă în gama RE

23 iulie 2022   Dileme on-line

Text de Silvia Teodorescu, coordonator al campaniei Cronicari Digitali

Ce faci atunci cînd ești înconjurat de istorie, preponderent industrială, ești un oraș relativ mic și îmbătrînit, cu nostalgii pline de gloria celor peste 15.000 de angajați de la Combinatul Siderurgic, bine plătiți și adevărată fală a țării care acum, prin copii și nepoți, fie îți centrifughează spre Vest pentru locuri de muncă, fie vor să nu se schimbe nimic, dar să se modifice pe ici, pe colo?

Ai putea alege plantarea de floricele, borduri și astfalt pentru trotuare, parcuri cu leagane pentru copii și, de rest, fluieri a pagubă.

Sau... Faci din trecut un diferențiator important și încerci să aduci comunitatea de toate vîrstele aproape.

Re:member și Re:Connect

În 2019, arhitecta Irina Iamandescu, directorul adjunct al Institutului Național al Patrimoniului, ne recomanda cu insistență ca la trecerea prin Reșița să mergem să vedem furnalul TKM, parte valoroasă din patrimoniul industrial al României, dacă reușim să îi convingem pe ruși (actualii proprietari), și Centrala de Apă de la Grebla, dacă reușim să îi convingem pe cehi (idem).

Așa începea povestea Cronicari Digitali în Reșița. La furnal nu am putut intra...

Între timp, orașul și-a recuperat destul de bine istoria și a transformat-o în diferențiator (este acum la reșițeni). În 2021, la aniversarea a 250 de ani de tradiție industrială, Dan Perjovschi, Dumitru Gorzo sau Nicolae Comănescu au creat, expus și făcut workshop-uri în Reșita, inclusiv prin intervenții artistice în hale abandonate. Patrimoniul arhitectural și industrial este în plină reconversie astfel încăt să redevină spații integrate în viața comunității. Spun aici doar de Școala Pittner,  construită în secolul XIX, casa de învățătorului cu același nume ce a găzduit generații de copii pe băncile ei, naționalizată în 1948, lăsată apoi în paragină, care acum este pregătită pentru centru cultural multifuncțional, sau de hala Minda deja spațiu pentru sculptura monumentală și gazdă a evenumentelor mai ample din Reșita.

2022 este un nou an aniversar pentru reșițeni. 150 ani de la fabricarea primei locomotive cu abur (1872), 100 ani de la construirea Fabricii de Locomotive și 50 ani de la inaugurarea „Muzeului” de Locomotive cu abur din Triaj (1972).

Ai zice că sînt prea multe aniversări istorice? Să stai să îl asculți pe Dorinel Hotnogul, omul care, alături de noul edil și Grupul de Acțiune Locală, a aprins focul cultural pe cel stins al furnalului, și mai descoperi o serie de încă altele, toate importante pentru oraș. Ai zice că trec? Asta am crezut și noi pînă cînd am văzut progamele de acțiuni, albumele, cataloagele și cărțile tiparăte, expoziții locale și itinerante prin țară sau chiar venirea Universității „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca în oraș și fuziunea cu  universitatea reşiţeană.

Nu am văzut foarte mulți cai de Feți-Frumoși pe la noi care să mănînce jeratic, să se dea de trei ori peste cap și să se tranforme. Nu știu dacă rețeta de la Reșita, care presupune și mult efort în atragerea de fonduri eropene, redeșteptări de societate civilă și comunitate care nu se lasă usor trezită, plus pariul pus all in pe cultură și patrimoniu se poate replica în alte orășele dezindustrializate. Dar veniți și voi aici, plimbați-vă prin centrul vechi, vizitați inclusiv spații în reconversie, mîncați bine și vedeți cum din fostele tonele de oțel pentru bandaje, discuri pentru roți de vagon sau șine de cale ferată de la combinatul Siderurgic de la Reșița s-a creat o nouă mîndrie locală care stă în picioare în fața oricui.

Re:discover

Pe 23 iulie, am organizat în Reșița un tur ghidat pentru pasionații de partimoniu și obiective culturale, delegația Cronicari Digitali aflată în plină călătorie pe Via Transilvanica. Printre gazde, Marian Apostol, sindicalist care a înființat sindicatul Vatra, de la Combinat și Dorinel Hotnogu, inima culturală a orașului.

Deși topiți de căldură, turul pe la Școala Pittner, furnalul din incinta TKM, Muzeul Locomotivelor cu Abur, Muzeul Cineastului Amator, Muzeul Banatului Montan, dealul Crucii, Palatul Cultural, Magazinul Universal, podul de la Vama & funicularul, vila Koch, gura de vărsare în Bîrzava a „canalului topitoriei” (Schmelzgraben), clădirea gării Reşiţa Sud, clădirea fostei Administraţii Comunale a Reşiţei Române, locuintele fraților Blăjița și casele familei Neff, clădirea fostei Școli Siderurgice și Hala Minda, am fi vrut să nu se încheie.

Familiarizată cu obiectivele (musai de văzut dacă treceți vara aceasta pe aici), recunosc că am stat cu urechile ciulite și am încercat să aflu și cum este văzută noua îmbrățișare dată culturii de către localnici. Așa am început să înțeleg cît de mult în viu s-au schimbat oamenii, inclusiv prin întreținerea... dilemelor. Exemplu aflat: Monumentul Eroilor Neamului din Reșita a fost îmbrăcat pe jumătate cu saci cu nisip într-o intervenție a artistului Nicolae Comănescu, inspirat de monumentele înconjurate prin același procedeu de către ucrainieni, odată cu începerea războului. Mișcarea a creat agitație în oraș și tabere, cu contenstatari (profanarea monumentelor și lipsă de respect) și susținători (înțelegerea mesajului antirăzboi). „Începînd să-l acopăr, am început de fapt să îl descopăr pentru trecători”, ar fi spus Comănescu despre monument.

Nimeni nu poate conchide mai bine de atît relația cu întreaga descoperire reșițeană.

Cronicari Digitali – proiectul cultural dezvoltat de Zaga Brand și Asociația Human Made Art – adună toate experiențele în „Rucsacul cu Povestiri de pe Via Transilvanica” alături de Raiffeisen Bank România. Rezidența digitală de storytelling este susținută de partenerul de mobilitate TRUST MOTORS, partenerul videoGO PRO și partenerii mediaRock FM, Dilema veche, Spot MediașiPressOne.

Mai multe